CURRICULUM VITAE
O frunză, cea din urmă, s-a desprins
şi-ncearcă pe spirala ce coboară
să-nvăluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinoară.
Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbecăind prin vîntul care-o poartă.
O mînă care dibuie-n zadar
să-şi nălucească primăvara moartă.
Apoi se-aşterne, scurt, c-un ultim spasm...
Va povesti, ca mîine, rădăcinii
cum a pornit şi cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.
CURRICULUM VITAE
Una foglia, l'ultima, si e staccata
e tenta scendendo in spirale
d'avvolgere nel suo tondo volo
il tondo albero che una volta e stata.
Ma non puo piu trovar la sua fragile cornice,
andando alla cieca nel vento che la mena.
Una mano che tenta in vano
di toccar ancora la sua primavera.
E poi si stende all'improvvso, con un ultimo spasmo...
Dira domani alla radice
com'e partita e com'e ritornata nella fiaba
dalla grande avventura della luce.
CURRRICULUM VITAE
A leaf, the last, has torn away
e tries on the descending spiral line
to wrap in its round flight
the round tree that used to be.
But it cannot find the fragile frame
groping in the wind that drive it.
A hand that fumbles in vain
to reach again its spring.
And then lie down suddenly, with a last spasm...
Will tell tomorrow to the root
how it went and came back in the tale
from the great adventure of the light.
POEM
Uneori vorbesc în faţa ta,
ca-naintea unui zid înalt, de piatră,
care se pierde leneş în nori.
Strig toate numele lucrurilor,
ştiute de mine vreodată.
Smulg secundele din oră
şi le arăt, bătînd
iar sub plăcuta înfăţişare a tăcerii
mărturisesc destinul plantelor.
Zidul înalt , de piatră,
deschide un ochi mare, albastru
şi-apoi îl închide.
POEMA
Talvolta parlo davanti a te,
come se fossi un muro alto, di pietra,
che si perde lentamente nelle nuvole.
Grido il nome di tutte le cose,
sempre conosciute da me.
Strappo le secunde dall'ora
e le mostro, battendo
e sotto il piacevole aspetto del silenzio
sono testimone al destino delle piante.
Il muro alto, di pietra,
apre un gran occhio, azzurro
e poi lo chiude.
POEM
Sometimes I speak in front of you,
as you would be a tall wall, of stone,
that is losing slowly in the clouds.
I cry the name of all the things
known by me ever.
I tear out the seconds from the hour
and show them, beating
and under the pleasant aspect of the silence
I am a witness to the destiny of the plants.
The tall wall, of stone,
opens a large blue eye
and then closes it.
DOAMNE, N-AJUNG PÎN' LA TINE ?
Doamne, n-ajung pîn' la tine
vîrfurile acestei păduri de suspine ?
Cum eşti tu atotştiutor,
să fi dat pîine de-ajuns tuturor,
culcuş pentru copiii îngheţaţi,
cîte puţin din lumina celor bogaţi,
cîte puţin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripaţi se ţin.
Să fi dat, Doamne, fiecarui om,
cîte-o bucată verde de pămînt şi cîte-un pom,
al tuturor speranţelor pămînteşti,
şi nu te-am fi întrebat unde eşti.
Am fi spus că te-ai răspîndit
în noi, ca un fluviu liniştit,
că te-am băut fără să ştim...
N-ai fi rămas în biserică şi-n ţintirim,
ci ai fi mers împreună cu noi
şi te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe un ciucure frumos de mătasă -
sa ne-ajuţi la plug şi la coasă.
In loc sa pleci pe celălalt tărîm,
ai fi avut la masa noastră un tacîm -
şi seara, obosit si făr' de alai,
în loc să te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colţ de vatră luminat.
Doamne, de ce ţi-au crescut aripi
şi-ai zburat ?
DIO , NON GIUNGONO DA TE ?
Dio, non giungono da te
le vette di questa foresta di sospiri ?
Perche tu sei onnisciente,
avresti dovuto dare pane a tutti,
riparo per i bambini gelati,
un poco della luce dei richi,
un poco del loro cielo sereno,
dove stanno dei angeli alati.
Se avessi dato a ciascuno
un pezzo verde di terra ed un albero,
di tutte le speranze terrene,
non ci avremmo chiesto dove sei.
Avremmo detto che ti sei sparso
in noi, come un fiume tranquillo,
che ti avremmo bevuto senza accorgerne.
Non avresti restato nella chiesa e nel cemitero
e avresti andato insieme a noi
e ti avremmo messo tra le corna dei buoi
come una bella nappa di seta -
per aiutarci ad arare ed a falciare.
Invece di andartene sull'altra terra,
ti avrestimo accolto alla nostra tavola
e di sera, stanco e senza corteo,
invece di tornar nel paradiso,
ti avresti addormentato
tra bambini e gatti,
in un angolo del focolare illuminato.
Dio, perche ti son cresciute delle ali
e ne hai volato ?
GOD THEY DO NOT REACH YOU ?
God, they do not reach you
the tops of this forests of sighs?
As you are omniscient,
you would give enough bread to everybody,
a bed for all the frozen children,
a little from the light of the rich,
a little from their clear sky,
of which winged angels hold.
May have given God to each man
a green piece of ground and a tree,
of all the earthly hopes,
and we should have not asked where are you.
We should have saied that you have spreaded
in us like a quiet river,
that we have drunk you without knowing...
You would not have remained in the church and in the cemetery,
but you would have gone with us
and we should have put you in the horns of the oxen,
as a nice tassel of silk -
to help us to plough and to scythe.
Instead of leaving on the other realm,
you would have had at our table a spoon -
and in the evening, tired without a suite,
instead of coming back in heaven,
you would have fallen into sleep here,
among children and cats,
in a lighted corner of the hearth.
God why has grown wings to you
and you have lived us?
OUL
Ţi-aduci aminte cît de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Făptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi e suficientă sieşi,
Plutind lumină în lumină ?
Ţi-aduci amine cum pluteam
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut,
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvîntul nu era născut.
Cine-a greşit şi pînă cînd ?
Oul perfect, tăiat ăn două,
S-a rupt în cer şi în pămînt
Însingurînd deodat-o lume,
Ţi-aduci amine cît de nouă ?
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventîndu-ne pe rînd.
Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sîngelui voind
Să curgă într-un singur trup ?
Pămîntul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală, rana
Pe locul căreia s-au rupt.
Ţi-aduci amine ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgînd spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptînd sfîrşitul lumii
Din care, poate, se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput.
L'UOVO
Ti ricordi com'era bene
Nell'uovo galleggiando sulle acque
Dove eravam murati per sempre,
Essere solo, pieno,
Nel quale l'universo si comprende,
Sufficiente a se stesso,
Librando,luce nella luce ?
Ti ricordi come volavamo
Amore senza nostalgia
E, specchiando se stesso,
Fonte felice e muta.
Il dolore non era inventato,
La solitudine era intera,
La parola non era nata.
Chi sbaglio e fino quando ?
L'uovo perfetto, tagliato in due,
Si e rotto cielo e terra
Rendendo subito un mondo solo,
ti ricordi quanto nuovo ?
E la lama penetro nel mezzo
Reinventandoci a turno.
Ti ricordi la separazione
Delle cellule da se stesse
E lo spavento del sangue
Volendo scorrere in un solo corpo ?
La terra si spendeva negli alberi
E il cielo si attaccava ai rammi,
Per non vedersi, nuda, la ferita
Che li fece separare.
Ti ricordi quanto spreco
Di sentimenti e di parole,
Di animali e di piante
Scorrendo verso la stessa persa riva
E aspettando il fin del mondo
Da quale, forse, nascera
Un perfetto uovo, galleggiando sulle acque
Nel primordial silenzio.
THE EGG
Do you remember how well
It was in the egg floating on the water
Where we were build up forever,
Lonely, full creatures
In which the universe found room
And was self-sufficient
Floating light in the light ?
Do you remember how we were floating,
Love without missing anybody
And mirroring itself,
A mute and happy spring.
The pain was not invented yet,
The loneliness was full,
The word wasn't born.
Who was wrong and till when ?
The perfect egg cut in two
Has broken into heaven and into earth
Making lonely an entire world,
Do you remember how new ?
And the blade penetrated in the middle
Reinventing us turn by turn.
Do you remember the separation
Of the cells from themselves
And the terror of the blood
Wishing to flow only in one body ?
The earth was streaching among the trees
And the sky was hunging in the branches
Not to see the naked wound
On the place they had broken.
Do you remember what a waste
Of feelings and words,
Of animals and plants,
Flowing to the same land-lost
And waiting for the end of the world
From which, perhaps, will be born
A perfect egg floating on the water
In the silence of the beginning.
STRIGĂTUL MUT
strigătul meu
va avea ecou într-o altă lume
de care mă desparte doar o viaţă
închinată pămîntului
strigătul unei păsări
cu aripa frîntă
strigătul unui copac
iubit doar cărbune
strigătul unui soldat
pe cîmpul de luptă
strigătul unui val
cu spume la gură
strigătul mut
cu arma la tîmplă
strigătul unui clopot
spînzurat de o funie
strigătul soarelui
nedorind să apună
strigătul inimii
întro tăcere comună
strigătul meu
va avea ecou într-o altă lume
de care mă desparte doar o viaţă
închinată pămîntului.
GRIDO MUTO
il mio grido
avra eco in un'altro mondo
da quale mi separa solo una vita
dedicata alla terra
il grido di un uccello
dall'ala rotta
il grido di un'albero
amato solo carbone
il grido di un soldato
sul campo di battaglia
il grido di un'onda
dai schiumi alla bocca
il grido muto
con l'arma alla tempia
il grido di una campana
impiccata da una corda
il grido del sole
che non vuole tramontare
il grido del cuore
in un silenzio commune
il mio grido
avra eco in un'altro mondo
da quale mi separa soltanto una vita
dedicata alla terra.
SILENT SCREAM
my scream
will have an echo in other world
from which I'm separated only by a life
devoted to the earth
the scream of a bird
with broken wing
the scream of a tree
loved only as coal
the scream of a soldier
on the battle field
the scream of a wave
with foam at its mouth
the silent scream
with the pistol at the temple
the scream of a bell
hanged by a rope
the scream of the sun
unwilling to set
the scream of the heart
in a common silence
my scream
will have an echo in other world
from which I am separated only by a life
devoted to the earth.
FLORI DE MAC
În frunza de cucută-amară
îmi fluier bucuriile - şi-o nenţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aş vrea să vă cuprind
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.
Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avînt,
dar vi-e atît de fragedă podoaba,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gîndurilor mele să vă strîng.
Şi-aş vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum n-au putut să fie pe pămînt
decît aprinşii, mari stropi de sînge ce-au căzut
pe stînci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
cînd s-a-ngrozit de
moarte.
FIORI DI PAPAVERO
Con la foglia di cicuta amara
fischio le mie gioie - e un incomprensibile paura
di morte mi pervade,
come vi guardo sulla riva del mare di segale,
fiori di papavero.
Vorrei abbracciarvi
perche, non so come, i petali che avete
sembrano a me tessute
della schiuma rossa
di un caldo e infiammato tramonto d'estate.
Vorrei cogliere tra le braccia
il vostro fanciullesco slancio,
ma il vostro vezzo e si fragile,
che non oso,
o, nemmeno al petto dei miei pensieri stringervi.
E vorrei schiacciarvi,
perche siete rossi, rossi
come sono stati sulla terra
soltanto le ardenti, grandi goccie di sangue che son cadute
sulle roccie
e sulla sabbia în Ghetsimani dalla fronte di Gesu,
quando si e impaurito della
morte.
POPPY FLOWERS
With the leaf of bitter hemlock
I whistle my joys - and an incomprehensible fear
of death pervades me,
while I look at you on the edge of the rye sea,
poppy flowers.
I wish embrace you
because, I do not know why, your petals
seem to me warped
of the red foam
of a warm and flamed summer twilight.
I wish gather in my arms
your childish enthusiasm,
but your adornment is so frail,
that I do not dare
o, even at the bosom of my thoughts, to hold you.
And I wish crush you
because you are red, red
as were on the earth
only the kindled, big drops of blood that fell
on the rocks
and on the sand in Ghetsemani from Jesus' forehead,
when he took fright at
death.
PESCARUL
Sub stele, ce străbat cleştarul nopţii
Şi-nvie luciul apei, iazul este
Un cer visat de sălcii credincioase,
Îngenunchiate pentru rugăciune.
O lotcă se desprinde-ncet. Lopata
Ei cade cadenţînd singurătatea.
- Pescare, ce îndrumi din vîslă luntrea
Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi
Şi stai încovoiat ca sub o cruce,
Ridică-te-n picioare! Fii profetul
Semeţ, ce-azvîrle tuturor cuvîntul
Şi pescuieşte-n suflete vecia.
Năvodul tău desface-l, îl aruncă!
Ai prins luceafărul din cer! Scînteie
Cu solzi de-argint, tremurător în plasă.
Şi stea cu stea în juru-i înstelarea:
În bură şin ninsoare de lumină,
În picături de ploaie sclipitoare,
În grindina tăcută de luceferi,
Prin plasa ta, pescare, se adună.
Revine lotca-n ţărm. În zori lopata
Ei cade întristînd singurătatea.
E zi. Pe iaz s-a resfirat cununa
De nuferi albi, bătută-n stele de-aur...
La mal un om îşi trage plasa goală
Şi stă încovoiat ca penteru rugă!
IL PESCATORE
Sotto le stelle, che pervadono il cristallo della notte
E rendon vivo il lustro dell'acqua, il lago e
Un cielo sognato da languidi salici,
Inginocchiati per pregare.
Una barca si stacca lentamente. Il suo remo
Cade la solitudine cadenzando.
- Pescatore, che dirigi la tua barca
Su un lago di stelle o su un cielo di ninfee
E stai curvato come sotto una croce,
Alzati in piedi! Sii il profeta fiero
Che a tutti indirizza la parola
E pesca nelle anime l'eternita.
La tua rete slaccia, e la getta!
Hai preso la stella del mattino! Scintilla
Con scaglie d'argento, tremolante nella rete.
E stella per stella intorno, il firmamento:
Nello spruzzolo e nevicare della luce,
Nelle goccie di splendente pioggia,
Nella silenziosa grandine delle stelle
Nella tua rete, pescatore, si raccoglie.
La barca torna alla riva. All'alba il suo remo
Cade la solitudine rattristando.
E giorno. Sul lago si e sparpagliato la ghirlanda
Di bianche ninfee, ornate di stelle d'oro.
All'argine un uomo trascina la sua vuota rete
E sta curvato come se pregasse!
THE FISHERMAN
Under the stars pervading the crystal of the night
making alive the glitter of the water, the lake is
A sky dreamt by faithful willows,
Knelt for praying.
A boat tears slowly away. Its oar
falls marking the loneliness.
- Fisherman, who drive the boat
On a lake of stars or on a sky of water lillies,
Bent as under a cross,
Stand up! Be the daring prophet
Who throws the words to everybody
And fishes the eternity inside the souls.
Unfold your net and throw it!
You have caught the morning star! It sparkles
with silver scales, trembling in your net.
And star by star around, the canopy of heaven:
In the drizzling and snowing of thelight,
In the drops of brillant rain,
In the silent hailstone of the stars,
In your net, fisherman, they gather.
The boat come back ashore. At dawn its oar
Falls saddening the loneliness.
It is daylight. On the lake has spreaded the crown
Of white water lillies adorned with golden stars...
On the shore a man pulls his empty net
And is bent as he would pray!
LUMINA ASCULTĂ
Din fiecare strop de apă
răsări-va un copil
venit să înşele înşelarea.
Ecou.
Picură aripi deasupra
vocilor de călători
întoarse-n conturul de arbore.
Din nou eşti al tău. Cine te răpise?
Fructul oprit e viaţa.
Buzunar cu pietre.
LA LUCE ASCOLTA
Da ogni goccia d'acqua
spuntera un bambino
arrivato a ingannare l'inganno.
Eco.
Sgocciolano ali sopra
le voci dei viaggiatori
tornate nel contorno dell'albero.
Nuovamente sei tuo. Chi ti aveva rapito?
Il frutto vietato e la vita.
Tasca con sassi.
THE LIGHT LISTENS
From every drop of water
a child will rise
come to cheat the cheat.
Echo.
Drip wings over
the voices of the travelers
come back in the contour of a tree.
You are yourself again. Who had ravished you?
The forbidden fruit is the life.
Pocket with stones.
DOINĂ DIN FRUNZĂ
voi ce mă priviţi în faţă
îndrăgiţi-mi faţa mea,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera
şi în mînuri şi-n picioare
cuie îmi vor împlînta,
mai îngăduiţi-mi mîna
şi-n ţărînă talpa mea,
mai îngăduiţi-mi mîna
şi-n ţărînă talpa mea
vă iubesc, dar lîngă mine
nimănui n-am spus să stea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea
bate vînt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza.
CANTO TRISTE
voi che mi guardate in faccia
andate amare la mia faccia
lasciate stare la mia faccia
perche in sangue sara,
lasciate stare la mia faccia
perche in sangue sara
e nelle mani e nei piedi
chiodi ficcherano a me
lasciate stare la mia mano
e la mia suola nella terra
lasciate stare la mia mano
e la mia suola nella terra
io vi amo ma vicino
a nessuno ho detto stare
lasciate a me soltanto il luogo
quanto si stende la mia ombra
lasciate a me soltanto il luogo
quanto si stende la mia ombra
soffia il vento verso quell'albero
che legno di croce mi dara,
lascialo stare, crudele ascia,
quanto la foglia fruscera
lascialo stare, crudele ascia,
quanto la foglia fruscera.
SONG OF SORROW
you who look me in my face
come to love my face
let my face to be more
because it will bleed a lot
let my face to be more
because it will bleed a lot
and into my hands and feet
they will stick the nails
let my hand to be more
and in the dust my sole
let my hand to be more
and in the dust my sole
I love you but near me
to no one I saied to stay
allow me only a place
as large as my shade
allow me only a place
as large as my shade
the wind blows toward the tree
which wood of my cross will be
let it be, cruel axe,
as long as the leaf will rustle
let it be, cruel axe,
as long as the leaf will rustle.
ŞI VOI VENI
Şi voi veni ca din scripturi păgîne,
cu sceptrul alb, de sare şi de foc.
Alb trandafir va înflori în pîine -
mirată vei tăia-o, la soroc.
Şi am să tac. Tăcerea este graiul
cel mai adînc de pe această stea.
Atunci, o clipă, o să simţi că raiul
ţi-e-n inima de crin şi-n carnea-ţi rea.
Diluviile vremii vor fi sparte,
topite-n vipiile stacojii.
Ca două pagini gemene, de carte,
vom fi. Sărut foşnit. Căci voi veni!
E VERRO
E verro dalle scritture pagane,
con bianco scettro, di sale e di fuoco.
Una rosa bianca fiorira nel pane -
stupita lo taglierai alla fine.
E tacero. Il silenzio e la lingua
piu profonda su questa stella.
Allora, un'attimo proverai che il paradiso
c'e nel tuo cuore di giglio e nella cattiva carne.
I diluvii del tempo sarano libere ancora,
sciolti nelle fiame color scarlatto.
Come due pagine gemelle, di un libro,
saremmo. Perche verro! Bacio frusciato.
AND I WILL COME
And I will come from pagan scriptures,
with a white sceptre, of salt and fire.
A white rose will flower in the bread -
astonished you will cut it at the end.
And I shall be silent. The silence is
the deepest language on this star.
Then you will feel that the paradise
is in your heart of a lilly and in your evil flesh.
The floods of the time will be free again
melted in the scarlet flames.
Like two twin pages , of a book,
we shall be. Rustled kiss. Because I shall come!
GRAVITAŢIA DISPĂRUSE
Gravitaţia dispăruse de multă vreme,
Lucrurile cădeau din ce în ce mai sus,
Oamenii ajunşi pe alte orbite
Strigau cît puteau ce aveau de spus.
Cei rămaşi pe loc, se ţineau fiecare
De cîte un copac foarte gros
Şi-n liniştea în care aşteptau
Totul era cu capul în jos.
Dacă s-ar fi putut aduna într-o piatră,
Dacă şi-ar fi dat cineva foc,
Poate că unul dintre cei desprinşi de ai lor
Ar fi reuşit să cadă la loc
Pe pămîntul de care s-a-ndepărtat
Odată cu neobişnuita rotaţie
Şi poate că s-ar fi ajuns din nou
La gravitaţie.
Şi toate căderile ar fi fost în jos
Şi toate înalturile ar fi venit de la sine,
Dar nimeni n-avea curaj să se mai desprindă
De copacul de care se ţine.
LA GRAVITA ERA SPARITA
La gravita era sparita molto tempo fa,
Le cose cadevano sempre piu in alto,
La gente giunta su altre orbite
Gridava forte quello che aveva da dire.
Quelli rimasti sulla terra, si tenevano ciascuno
Di un albero molto grosso
E nel silenzio nel quale aspettavano
Tutto era sotto sopra.
Se uno avvesse potuto radunarsi in una pietra
Se uno avesse bruciato
Forse che uno di quei distaccati
Avesse potuto cader indietro
Sulla terra da quale si aveva allontanato
Insieme all'insolita rotazione
E forse la gravita avesse
Cominciasse ancora.
E tutte le cadute fossero in giu
E tutti I sollevamenti accadessero da se,
Ma nesssuno aveva piu coraggio a distaccarsi
Dall'albero del quale si teneva.
THE GRAVITY HAD DISAPPEARED
The gravity had disappeared long ago,
The things were falling higher and higher,
The people arrived on others orbits
Were shouting louder and louder what they wanted to say.
Those remained on the earth were
Holding themselves by a thick tree
And in the silence in which they were waiting
All was upside down.
If one could gather himself in a stone
If one set himself on fire
Maybe one of those torn away
Would succeed to fall back
On the earth from which he has moved away
Together with the unusual rotation
And maybe the gravity
Would occurred again.
And all the fallings would be down
And all the raisings would come by themselves,
But nobody had the courage to tear himself away
From the tree by which he hold.
