Marcel Breslaşu

CURRICULUM VITAE

O frunză, cea din urmă, s-a desprins
şi-ncearcă pe spirala ce coboară
să-nvăluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinoară.

Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbecăind prin vîntul care-o poartă.
O mînă care dibuie-n zadar
să-şi nălucească primăvara moartă.

Apoi se-aşterne, scurt, c-un ultim spasm...
Va povesti, ca mîine, rădăcinii
cum a pornit şi cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.



CURRICULUM VITAE

Una foglia, l'ultima, si e staccata
e tenta scendendo in spirale 
d'avvolgere nel suo tondo volo
il tondo albero che una volta e stata.

Ma non puo piu trovar la sua fragile cornice,
andando alla cieca nel vento che la mena.
Una mano che tenta in vano
di toccar ancora la sua primavera.

E poi si stende all'improvvso, con un ultimo spasmo...
Dira domani alla radice
com'e partita e com'e ritornata nella fiaba
dalla grande avventura della luce.



CURRRICULUM VITAE

A leaf, the last, has torn away
e tries on the descending spiral line
to wrap in its round flight
the round tree that used to be.

But it cannot find the fragile frame
groping in the wind that drive it.
A hand that fumbles in vain
to reach again its spring.

And then lie down suddenly, with a last spasm...
Will tell tomorrow to the root
how it went and came back in the tale
from the great adventure of the light.