Ion Pillat

PESCARUL

Sub stele, ce străbat cleştarul nopţii
Şi-nvie luciul apei, iazul este
Un cer visat de sălcii credincioase,
Îngenunchiate pentru rugăciune.
O lotcă se desprinde-ncet. Lopata
Ei cade cadenţînd singurătatea.
- Pescare, ce îndrumi din vîslă luntrea
Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi
Şi stai încovoiat ca sub o cruce,
Ridică-te-n picioare! Fii profetul
Semeţ, ce-azvîrle tuturor cuvîntul
Şi pescuieşte-n suflete vecia.
Năvodul tău desface-l, îl aruncă!
Ai prins luceafărul din cer! Scînteie
Cu solzi de-argint, tremurător în plasă.
Şi stea cu stea în juru-i înstelarea:
În bură şin ninsoare de lumină,
În picături de ploaie sclipitoare,
În grindina tăcută de luceferi,
Prin plasa ta, pescare, se adună.
Revine lotca-n ţărm. În zori lopata
Ei cade întristînd singurătatea.
E zi. Pe iaz s-a resfirat cununa
De nuferi albi, bătută-n stele de-aur...
La mal un om îşi trage plasa goală
Şi stă încovoiat ca penteru rugă!




IL PESCATORE

Sotto le stelle, che pervadono il cristallo della notte
E rendon vivo il lustro dell'acqua, il lago e
Un cielo sognato da languidi salici,
Inginocchiati per pregare.
Una barca si stacca lentamente. Il suo remo
Cade la solitudine cadenzando.
- Pescatore, che dirigi la tua barca 
Su un lago di stelle o su un cielo di ninfee
E stai curvato come sotto una croce,
Alzati in piedi! Sii il profeta fiero
Che a tutti indirizza la parola
E pesca nelle anime l'eternita.
La tua rete slaccia, e la getta!
Hai preso la stella del mattino! Scintilla
Con scaglie d'argento, tremolante nella rete.
E stella per stella intorno, il firmamento:
Nello spruzzolo e nevicare della luce,
Nelle goccie di splendente pioggia,
Nella silenziosa grandine delle stelle
Nella tua rete, pescatore, si raccoglie.
La barca torna alla riva. All'alba il suo remo
Cade la solitudine rattristando.
E giorno. Sul lago si e sparpagliato la ghirlanda
Di bianche ninfee, ornate di stelle d'oro.
All'argine un uomo trascina la sua vuota rete
E sta curvato come se pregasse!




THE FISHERMAN

Under the stars pervading the crystal of the night
making alive the glitter of the water, the lake is
A sky dreamt by faithful willows,
Knelt for praying.
A boat tears slowly away. Its oar
falls marking the loneliness.
- Fisherman, who drive the boat
On a lake of stars or on a sky of water lillies,
Bent as under a cross,
Stand up! Be the daring prophet
Who throws the words to everybody
And fishes the eternity inside the souls.
Unfold your net and throw it!
You have caught the morning star! It sparkles
with silver scales, trembling in your net.
And star by star around, the canopy of heaven:
In the drizzling and snowing of  thelight,
In the drops of brillant rain,
In the silent hailstone of the stars,
In your net, fisherman, they gather.
The boat come back  ashore. At dawn its oar
Falls saddening the loneliness.
It is daylight. On the lake has spreaded the crown
Of white water lillies adorned with golden stars...
On the shore a man pulls his empty net
And is bent as he would pray!