Ana Blandiana

MINUNEA

Minunea trosneşte sub tălpile mele
Abia îmbrăcată în frageda formă
A crengilor ude,
Deasupra capului meu se dezlănţuie
Şi picură-n mine,

Glasul ei limpede
Şi neînţeles se aude.
Ea curge pe pietre
Şi le face frumoase,
Adoarme în fragi
Şi îi coace în somn,
Conul de brad i-e palat,
Leagăn ochiul de cîrtiţă,
Lumînare
Oricare pom.
În ea încap
Şi fructele şi rădăcinile
Şi fluturii şi albinele,
Şi răul şi binele
Din cer şi de pe pămînt,
Şi chiar şi eu,
Nevrednică,
Nealungată
Niciodată
Din raiul
Pe care-am încercat
Să-l pîngăresc
Pricepînd.


IL MIRACOLO

Il miracolo scricchiola sotto i miei piedi
Appena vestita nella fragile forma
Dei rami bagnati,
Sopra la mia testa si scatena
E gocciola in me,

La sua voce chiara,
E incomprensibile si sente.
Esso scorre sui sassi
E li rende belli,
S'addormenta nelle fragole
E le cuoce nel sonno,
La pigna e il suo palazzo,
La sua culla l'occhio della talpa,
Candela
Ogni albero.
In esso c'entrano
Le frutta come i radici
E le farfalle e le api,
E il bene e il male
Dal cielo e dalla terra.
E proprio io,
Indegna,
Mai
Scacciata
Dal paradiso
Che ho provato
Profanare
Comprendendolo.


THE MIRACLE

The miracle is cracking under my feet
Just dressed in the tender form
Of the wet branches.
Over my head is raging
And drip in me,
Its clear voice
And incomprehensible is heard.
It flows on stones
And makes them beautiful,
Sleeps in strawberries
And ripes them in sleep.
The pine is its palace,
Its cradle the eye of the mole,
Candle
Any tree.
In it find room
Fruits and roots
And butterflies and bees
And good and evil
From heaven and from earth,
And even I,
Unworthy,
Never
Banished
From the paradise
I tried
To profane
Understanding.