Magda Isanos

DOAMNE, N-AJUNG PÎN' LA TINE ?

Doamne, n-ajung pîn' la tine
vîrfurile acestei păduri de suspine ?
Cum eşti tu atotştiutor,
să fi dat pîine de-ajuns tuturor,
culcuş pentru copiii îngheţaţi,
cîte puţin din lumina celor bogaţi,
cîte puţin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripaţi se ţin.

Să fi dat, Doamne, fiecarui om,
cîte-o bucată verde de pămînt şi cîte-un pom,
al tuturor speranţelor pămînteşti,
şi nu te-am fi întrebat unde eşti.
Am fi spus că te-ai răspîndit
în noi, ca un fluviu liniştit,
că te-am băut fără să ştim...
N-ai fi rămas în biserică şi-n ţintirim,
ci ai fi mers împreună cu noi
şi te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe un ciucure frumos de mătasă -
sa ne-ajuţi la plug şi la coasă.

In loc sa pleci pe celălalt tărîm,
ai fi avut la masa noastră un tacîm -
şi seara, obosit si făr' de alai,
în loc să te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colţ de vatră luminat.

Doamne, de ce ţi-au crescut aripi
şi-ai zburat ?


DIO , NON GIUNGONO DA TE ?

Dio, non giungono da te
le vette di questa foresta di sospiri ?
Perche tu sei onnisciente,
avresti dovuto dare pane a tutti,
riparo per i bambini gelati,
un poco della luce dei richi,
un poco del loro cielo sereno,
dove stanno dei angeli alati.

Se avessi dato a ciascuno
un pezzo verde di terra ed un albero,
di tutte le speranze terrene,
non ci avremmo chiesto dove sei.
Avremmo detto che ti sei sparso
in noi, come un fiume tranquillo,
che ti avremmo bevuto senza accorgerne.
Non avresti restato nella chiesa e nel cemitero
e avresti andato insieme a noi
e ti avremmo messo tra le corna dei buoi
come una bella nappa di seta -
per aiutarci ad arare ed a falciare.

Invece di andartene sull'altra terra,
ti avrestimo accolto alla nostra tavola
e di sera, stanco e senza corteo,
invece di tornar nel paradiso,
ti avresti addormentato
tra bambini e gatti,
in un angolo del focolare illuminato.

Dio, perche ti son cresciute delle ali
e ne hai volato ?



GOD THEY DO NOT REACH YOU ?

God, they do not reach you
the tops of this forests of sighs?
As you are omniscient,
you would give enough bread to everybody,
a bed for all the frozen children,
a little from the light of the rich,
a little from their clear sky,
of which winged angels hold.

May have given God to each man
a green piece of ground and a tree,
of all the earthly hopes,
and we should have not asked where are you.
We should have saied that you have spreaded
in us like a quiet river,
that we have drunk you without knowing...
You would not have remained in the church and in the cemetery,
but you would have gone with us
and we should have put you in the horns of the oxen,
as a nice tassel of silk -
to help us to plough and to scythe.

Instead of leaving on the other realm,
you would have had at our table a  spoon -
and in the evening, tired without a suite,
instead of coming back in heaven,
you would have fallen into sleep here,
among children and cats,
in a lighted corner of the hearth.

God why has grown wings to you
and you have lived us?