ÎNGERUL ÎMBUFNAT
Într-o linişte grea de pustiu, cînepie,
rătăcind amărît pe-o scrumită cîmpie
m-am trezit dintr-o dată alături, pe jos,
însoţit de-un arhanghel cu pasul vînjos.
- Luminatule, tu - răşinoasă instanţă,
răspîndeşte din aripa ta o substanţă
peste lucruri : ca toate-nflorind împrejur
să se umple de duh radios în azur!
Generosule, tu - purtător-a-tot-harul,
pentru ce nu le-ai şterge acuma hotarul
dinspre ceruri : întoarse-n lumină din nou
să devină ce-au fost la-nceputuri - ecou!...
Însă el cu aripa de plumb, jucăuşă,
omeneşte umblînd, scormonea din cenuşă
o livadă de lacrimi cu unghia lui.
Şi-am ştiut că mai mult nu ne dă nimănui.
SULKY ANGEL
In a heavy silence of desert, hemp-coloured,
while bitter I was wandering on a ash plain
I woke suddenly accompanied
by an strong-steped archangel.
- Enlightened, you - resin instance,
spread from your wing a substance
over the things : as everything blooming
to fill with radiant blue spirit !
Generous, you - all-grace-carrier,
why don't you cancell the bounds
towards the heaven : returned in the light again
to become what they used to be at the beginnings - an echo !
But he with playful lead wing,
humanly walking, was rummaging in the ashes
an orchard of tears with his nail.
And I knew that more he doesn't give to anybody.
Minunat poem!
RăspundețiȘtergere