Lucian Blaga

 FIU AL FAPTEI NU SUNT

Fără de număr sunteţi, fii ai faptei,
pretutindeni pe drumuri, subt cer şi prin case.
Numai eu stau aici fără folos, nemernic,
bun doar de-necat în ape.
Totuşi aştept, de mult tot aştept
vreun trecător atotbun şi-atotdrept ca să-i spun :
O, nu-ţi întoarce privirea,
O, nu-mi osîndi nemişcarea.
Cresc între voi, ci umbrit de mîinile mele
misticul rod se rotunjeşte în altă parte.
Nu mă blestemaţi, nu mă blestemaţi !

Prieten al adîncului,
tovarăş al liniştei,
joc peste fapte.
Cîteodată prin fluier de os strămoşesc
mă trimit în chip de cîntec spre moarte.

Întrebător fratele mă priveşte,
mirată mă-ntîmpină sora,
dar încolăcit la picioarele mele
m-ascultă şi mă pricepe prea bine
şarpele cel cu ochii de-a pururi deschişi
spre-nţelepciunea de dincolo.


SON OF THE ACT I AM NOT

Numberless you are, sons of the act,
always on the roads, beneath the sky and in the houses.
But I'm standing here, useless, worthless,
good to be only drowned in water.
Yet I am waiting, for long I am waiting
an all good and all right traveller to tell him :
Oh, don't turn back your eyes ,
Oh, don't condemn my stillness.
I grow among you, but shadowed by my my hands
the mystic fruit are rounding elsewhere.
Don't curse me, don't curse me !

Friend of the depth,
companion of the silence,
I play over the facts.
Sometimes through the ancestral bone whistle
I send myself as a song to the death.

Inquiring my brother looks at me,
surprised my sister receives me,
but coiled at my feet,
is listening to me and understands me very well
the snake with eyes forever open
to the wisdom beyound.