Marin Sorescu

ATAVISM

Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră.
Citeşte, spală, iubeşte, moare
Şi din cînd în cînd dă fuga
Şi se uită pe fereastră.

Ce vreţi să vedeţi ?
După cine priviţi ?
Luaţi-vă gîndul , cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.

Lăsaţi perdelele,
Trageţi obloanele
Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea.

După ce a văzut totul - ploi, războaie,
Soare, cîrtiţe, evenimente,
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai doreşte serios
Să mai vadă ceva.
Totuşi uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.


ATAVISM

Watching out the window has become an automatism.
Everyone looks out the window.
Reads, washes, loves, dies
And from time to time rushes
And looks out the window.

What do you want to see ?
Who do you look after ?
Take your mind, who was to come came,
Who was to leave left,
Who was to pass before you passed.

Let fall the curtains
Pull the shutters
And measure your blood pressure once again.

After seeing everything - rains, wars,
Sun, moles, events,
Always repeated to the letter,
I think humanity don't seriously want
To see anything.
However, here it is against the window
With a void in its eyes.