Emil Botta

PRINOS

Prinţul norilor, tatăl florilor, Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pămînt.
O, cum ondulau braţele margheritelor
şi cîmpia...

Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor
şi trufaşul munte a  încremenit.
Jivinele cu botul pe labe
au articulat cîteva silabe.

Vîntul ca un sclav îşi rupe degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
doar ulciorul şchiop aduse apă,
şi au mai venit un codru de pîine, un drob de sare şi o ceapă.

Adonai mulţumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.

Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
şi ulciorul şi pîinea şi sarea şi ceapa cîntau : " Adonai. Adonai ".


OFFERING

The prince of the clouds, the father of the flowers, Adonai
has visited the blue earth at midnight.
Oh, how the arms of the daisies were waving
and the plain...

Adonai stopped at the hut of the nettles
and the proud mountain stood still.
The beasts with their muzzle on paws
articulated a few syllables.

The wind breaks his fingers like a slave
so that they would not pass through the lyre of the trees,
only the halt jug brought water
and still came a peace of bread, a block of salt and an onion.

Adonai thanking the humble things
ascended to heaven, over the nature.

The hut of the nettles was a pink paradise
and jug and bread and salt and onion  were singing : " Adonai, Adonai ".