Miron Radu Paraschivescu

                                  

ROMANŢĂ

De cîte ori pe înserat
În tîrgul mic te-am aşteptat,
Cînd tremurînd că n-o să vii
Umblam pe străzile pustii ?...

Se însera - şi-n cîte-o poartă
Pica domol  o floare moartă
Ce risipea un trist parfum
De liliac sau de salcîm.

Prin case albe, cu zorele,
Clipea o lampă sub perdele
Şi răsuna un vechi pian
Prin vălul serii, sub castan.

O ceaţă cobora uşor,
Simţeam în suflet un fior,
Iar lampagiu-n cap de uliţi
Prindea o stea în vîrf de suliţi.

Şi se pierdea cu pasul rar
Prin pîcla serii, pe trotuar,
Cînd eu pîndeam ca şi-alte dăţi
Pe-acelaşi drum să te arăţi.

Treceam pe gînduri, fără zbor,
Plîngea un greier prin mohor,
Şi peste pomi domol cădea
A nopţii tainică perdea.

Cînd te iveai înr-un tîrziu
Prin tîrgul ce dormea pustiu
Părea că pomii toţi sunt plini
De flori, de cîntec şi lumini.

Emil Botta

 


O ULTIMĂ ÎNTREBARE

Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte,spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecînd o stea ?

Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleştar,
dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.

Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu, cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?


ONE LAST QUESTION

You, who talk to me only in silence
here, very close to my heart,
hypocritical night, tell me,
did you see by chance a star sliping ?

Yes, it has fallen from Diana's necklace,
a star like a crystal tear,
but a man bowed and raised it,
the silent man, with shiny eye, of an usurer.

Alas, the star was an uknown happiness
promised by God to someone...
But, clear night, treasurer of the secrets,
why the man who took it was trembling ?

Violeta Zamfirescu

FOAIE VERDE DE PRUN

Păsările au tăiat frigul în două,
S-au ascuns brebeneii în păr,
Hainele vechi în ladă,
A înflorit ceasul bun,
O să fie exod
În iubire,
Foaie verde de prun,
Eternitate subţire,
Păcătoasa de mine
Iar o să creadă.


GREEN LEAF OF A PLUM TREE

The birds have cut the cold in half,
The spring crocuses have hidden in my hair,
The old clothes in the chest,
The good time has bloomed,
An exode will be
In love,
Green leaf of a plum tree,
Slight  eternity,
Sinful me
I shall believe again.

Ion Caraion

 


ABIS

Sunt piatra care se rostogoleşte.
Am fost la bîlciul proorocilor şi
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Ştiu durerea din ochii
întorşi ca să-şi înghită lacrimile.

Apa s-a mai zbenguit printre păsări.
Vîntul a mai zăbovit pe la porţi.
Te-ntorci în tine.
Te închizi în morţi.
Eşti piatra care se rostogoleşte.


ABYSS

I am the stone that rolls.
I have gone to the prophets' fair and
I have trundled through the grass of the word trainers.
I know the pain in the eyes
that turns to swallow their tears.

The water still gamboled among the trouts.
The wind still lingered at the gates.
You get back inside you.
You close yourself in the death.
You are the stone that rolls.

Maria Banuş

O FEREASTRĂ CARE-A FOST

Un triunghi, un adăpost,
O fereastră care-a fost,
Desfăcută ca un joc.
Cercevele, cruce - ioc.
Gol căzut din sfînt chenar
Ţipă-n mine, solitar. 


A WINDOW THAT WAS

A triangle, a shelter,
A window that was,
Taken off like a game.
Transoms, cross - not at all.
Emptiness fallen from holy frame
Is crying inside me, lonely.

Constanţa Buzea

trupul numelui

mă răsucesc în răscruce
aşteptînd să apari şi să intri
în trupul numelui tău

să te văd să-ţi vorbesc
în răsruce despre răscruce
ca despre o răstignire

imaginîndu-mi că nu eşti
copac suferind emanînd cleiul său
agonia

şi ca un copil culegînd cu buzele
ceara sălcie şi chihlimbarul
şi fără foame trist
mestecînd


the body of the name

I am twisting in the crossroad
waiting for you to appear and enter
the body of your name

to see you to talk to you
in the crossroad about the deadlock
as about a crucifixion

imagining that you are not
a suffering tree emanating its glue
agony

and like a child picking up with his lips
the brackish wax and the amber
and without hunger sadly
chewing

Marin Sorescu

VIBRAŢII

Atît de tare îi bătea inima,
Încît
Acolo unde era el
Soarele mai vedea un om
Cu cîţiva paşi mai înainte
Şi altul în urmă,
Şi altul în dreapta,
Şi altul în stînga.

Şi fiecare la rîndu-i
Vibra noi fiinţe ale sale
Din cauza aceleiaşi inimi.

Iar el trebuia să-i trăiască
În acelaşi timp
Pe toţi aceşti inşi
Pînă la cea din urmă
Trăsătură a feţii.


VIBRATIONS

His heart was beating so hard,
That
There where he was
The sun saw another man
A few steps before
And another behind,
And another to the right,
And another to the left.

And each of them in turn
Was vibraing new beings
Because of the same heart.

And he had to live
At the same time
All these guys
By the latter
Feature of their face.

Luminiţa Suse

POEM CUTREMURAT, DINTR-UN OCHI ZBURAT

La picioarele tale - o umbră căzută din cuib.
Îţi spui că este în zadar, oricum moare,
n-o s-o ridici tu din gheaţă, nici din tăciuni,
nu este suficient loc pe placa asta tectonică
pentru gesturi inutile şi destabilizatoare,
numai copiii cred necondiţionat în minuni.

Şi este păcat să încerci, din mai multe motive,
ca pe propriul tău ochi drept s-o îngrijeşti,
cînd în ochiul celălalt pîndesc pisici viteze
torcînd din privirile lui pofte nefireşti.
La sînii lor te-ai rotunjit, răsfăţat cu antiteze
şi nu mai eşti copil, nici impresionabil, nici uşor.

Eşti un specimen puternic, perfect adaptat
la realitatea colectiv acceptată, un supravieţuitor,
nu-ţi îndrăzneşte dreptul cît păşeşte stîngul,
cu pisici mioape te-ai fi plictisit inadecvat zgîriat
şi speri ca peste milenii zdrenţuite de ghearele lor

să-ţi găsească mumia păsării în sarcofagul ochilor.


SHAKED POEM, FROM A FLIED EYE

At your feet - a shadow fallen from the nest.
You tell yourself that it is in vain, she will die anyway,
so you will not get her from the ice, from the firebrands,
it is not enough room on this tectonic plate
for unnecessary and destabilizing gestures,
only the children  unconditionally believe in miracles.

And it's a pity to try, for several reasons,
to care her as she would be your own right eye,
while in the other eye brave cats are watching
purring from it unnatural lust.
At their breasts you have rounded, spoiled with antitheses
and you are no longer a child, nor impressionable, nor easy.

You are a strong specimen, perfectly adapted
at the collectively accepted reality, a survivor,
your right foot do not dare as your left foot steps,
with myopic cats you would be bored inappropriately scratched,
and you hope after millennia frayed by their claws
someone to find the mummy of the bird in the sarcophagus of your eye.

Ştefan Augustin Doinaş

ÎNGERUL ÎMBUFNAT

Într-o linişte grea de pustiu, cînepie,
rătăcind amărît pe-o scrumită cîmpie
m-am trezit dintr-o dată alături, pe jos,
însoţit de-un arhanghel cu pasul vînjos.

- Luminatule, tu - răşinoasă instanţă,
răspîndeşte din aripa ta o substanţă
peste lucruri : ca toate-nflorind împrejur
să se umple de duh radios în azur!
Generosule, tu - purtător-a-tot-harul,
pentru ce nu le-ai şterge acuma hotarul
dinspre ceruri : întoarse-n lumină din nou
să devină ce-au fost la-nceputuri - ecou!...

Însă el cu aripa de plumb, jucăuşă,
omeneşte umblînd, scormonea din cenuşă
o livadă de lacrimi cu unghia lui.

Şi-am ştiut că mai mult nu ne dă nimănui.


SULKY ANGEL

In a heavy silence of desert, hemp-coloured,
while bitter I was wandering on a ash plain
I woke suddenly accompanied
by an strong-steped archangel.

- Enlightened, you - resin instance,
spread from your wing a substance
over the things : as everything blooming
to fill with radiant blue spirit !
Generous, you - all-grace-carrier,
why don't you cancell the bounds
towards the heaven : returned in the light again
to become what they used to be at the beginnings - an echo !

But he with playful lead wing,
humanly walking, was rummaging in the ashes
an orchard of tears with his nail.

And I knew that more he doesn't give to anybody.

Ana Blandiana

POEM

Nu e nevoie să mai distrug
Aparenţele ;
Aparenţele au putrezit
Şi au curs ca o spumă murdară
De pe faţa esenţei,
Urîtă şi veşnică...
Pot doar s-o privesc,
Dacă am destulă putere.


POEM

It is no need to destroy
The appearances ;
The appearances have rotten
And flowed like a dirty foam
From the face of essence,
Ugly and eternal...
I can only look at it
If I have enough strength.

Lucian Blaga

 FIU AL FAPTEI NU SUNT

Fără de număr sunteţi, fii ai faptei,
pretutindeni pe drumuri, subt cer şi prin case.
Numai eu stau aici fără folos, nemernic,
bun doar de-necat în ape.
Totuşi aştept, de mult tot aştept
vreun trecător atotbun şi-atotdrept ca să-i spun :
O, nu-ţi întoarce privirea,
O, nu-mi osîndi nemişcarea.
Cresc între voi, ci umbrit de mîinile mele
misticul rod se rotunjeşte în altă parte.
Nu mă blestemaţi, nu mă blestemaţi !

Prieten al adîncului,
tovarăş al liniştei,
joc peste fapte.
Cîteodată prin fluier de os strămoşesc
mă trimit în chip de cîntec spre moarte.

Întrebător fratele mă priveşte,
mirată mă-ntîmpină sora,
dar încolăcit la picioarele mele
m-ascultă şi mă pricepe prea bine
şarpele cel cu ochii de-a pururi deschişi
spre-nţelepciunea de dincolo.


SON OF THE ACT I AM NOT

Numberless you are, sons of the act,
always on the roads, beneath the sky and in the houses.
But I'm standing here, useless, worthless,
good to be only drowned in water.
Yet I am waiting, for long I am waiting
an all good and all right traveller to tell him :
Oh, don't turn back your eyes ,
Oh, don't condemn my stillness.
I grow among you, but shadowed by my my hands
the mystic fruit are rounding elsewhere.
Don't curse me, don't curse me !

Friend of the depth,
companion of the silence,
I play over the facts.
Sometimes through the ancestral bone whistle
I send myself as a song to the death.

Inquiring my brother looks at me,
surprised my sister receives me,
but coiled at my feet,
is listening to me and understands me very well
the snake with eyes forever open
to the wisdom beyound.

Violeta Zamfirescu

UNDEVA

Iarbă şi ceţuri.
Ore în lună.
Ochii citind toate cărţile vîntului,
Îţi mîngîi obrazul pe stele, dragoste,
De ce mă orbeşti cu gratii de om ?
Mă alungi.
Mă destrami.
Iar mă aduni.
Obsesia, glas pedepsitor de fierbinte.
Cerul din piept,
Muzica sîngelui,
Aruncă lanţ de vulcani biologici.

Te voi îmblînzi ca pe un ied
- Mutule -
Din revoltă firească.
Aerul tău de tăcere
E materia cuvîntului meu,
Eu cred în cuvinte.
Şi nu ştiu unde,
În ce zi, te voi căuta cu aburul lor,
Vei vorbi atunci, vei răspunde.


SOMEWHERE

Grass and fogs.
Hours in the moon.
Eyes reading all the books of the wind,
You lean your cheek on the stars, love,
Why do you blind me with human bars ?
You banish me.
You scatter me.
You gather me again.
Obsession, hot punitive voice.
The heaven in the breast,
The music of the blood,
Throw biological volcanoes.

I shall tame you like a kid
- Dumb -
Of natural revolt.
Your air of silence
Is the matter of my word,
I believe in words
And I don't know where,
On what day, I'll look for you with their breath,
Then you'll speak, you'll answer.

Emil Botta

PRINOS

Prinţul norilor, tatăl florilor, Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pămînt.
O, cum ondulau braţele margheritelor
şi cîmpia...

Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor
şi trufaşul munte a  încremenit.
Jivinele cu botul pe labe
au articulat cîteva silabe.

Vîntul ca un sclav îşi rupe degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
doar ulciorul şchiop aduse apă,
şi au mai venit un codru de pîine, un drob de sare şi o ceapă.

Adonai mulţumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.

Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
şi ulciorul şi pîinea şi sarea şi ceapa cîntau : " Adonai. Adonai ".


OFFERING

The prince of the clouds, the father of the flowers, Adonai
has visited the blue earth at midnight.
Oh, how the arms of the daisies were waving
and the plain...

Adonai stopped at the hut of the nettles
and the proud mountain stood still.
The beasts with their muzzle on paws
articulated a few syllables.

The wind breaks his fingers like a slave
so that they would not pass through the lyre of the trees,
only the halt jug brought water
and still came a peace of bread, a block of salt and an onion.

Adonai thanking the humble things
ascended to heaven, over the nature.

The hut of the nettles was a pink paradise
and jug and bread and salt and onion  were singing : " Adonai, Adonai ".

Magda Isanos

DIMINEAŢA

Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeţii, că-i frumoasă,
însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineaţa mi-a intrat în casă.

Fumegam de somn, cînd am simţit
paşii cuiva lîngă perete -
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioare goale ea păşea,
în oglindă răsuna cristalul,
dimineaţa strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Şi privind, eu mă gîndeam : e bine
să fii tînăr cînd afară-i soare.
Zi frumoasă, îţi voi pune legătoare
după gît şi-o să te iau cu mine.


MORNING

I want to discover the world, never
I thought, as poets says, that is beautiful,
but today, with its combed light,
the morning went into my house.

I was fuming with sleep, when I felt
someone's steps near the wall -
under the astonished gaze of the portraits.

She walked with bare feet,
in the mirror the crystal rang,
the morning displaced the prom
of the girls-lights in my house.

And looking I thought : it is good
to be young when out the sun is shinning.
Beautiful day, I'll put you a bind
after your neck and I'll take you with me.

Marin Sorescu

ATAVISM

Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră.
Citeşte, spală, iubeşte, moare
Şi din cînd în cînd dă fuga
Şi se uită pe fereastră.

Ce vreţi să vedeţi ?
După cine priviţi ?
Luaţi-vă gîndul , cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.

Lăsaţi perdelele,
Trageţi obloanele
Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea.

După ce a văzut totul - ploi, războaie,
Soare, cîrtiţe, evenimente,
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai doreşte serios
Să mai vadă ceva.
Totuşi uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.


ATAVISM

Watching out the window has become an automatism.
Everyone looks out the window.
Reads, washes, loves, dies
And from time to time rushes
And looks out the window.

What do you want to see ?
Who do you look after ?
Take your mind, who was to come came,
Who was to leave left,
Who was to pass before you passed.

Let fall the curtains
Pull the shutters
And measure your blood pressure once again.

After seeing everything - rains, wars,
Sun, moles, events,
Always repeated to the letter,
I think humanity don't seriously want
To see anything.
However, here it is against the window
With a void in its eyes.

Constanţa Buzea

formele mici ale muzicii

toate sunt neieşite din fire şi bune
ceasuri intacte ca fructe în coş
lîngă jilţ
rufe la soare pe frînghia dintre salcîmi
stratul de troscot arată în verde
trecerea şarpelui
sub nucul cu muguri lungi -
filigran de otravă

e vremea memoriei
deschis va rămîne un cleşte
în tufele de trandafiri

intrăm prin fereastră
surprinşi regăsindu-ne în  cuprinsul ei
ideal
oftări din aceeaşi durere-părere

umbre subţiri ţurţuri de vară
a căror topire începe

sunt toate ca-n rai dublate suav în
formele mici ale muzicii acoperindu-ne
imaginea insulară din apele cerului
altul


the small forms of music

all the things are still in nature and good
intact hours like fruits in the basket
near the stall
laundry in the sun on the rope between the acacia trees
the knotweed bed shows in green
the passing of the snake
under the nut tree with long buds -
watermark of poison

it is the time of the memory
a clothes peg will stay open
in the rose bushes

we enter through the window
surprised to find us in its content
ideal
sighs of the same pain-illusion

thin shadows summer icicles
whose melting begins

all the things are like in heaven gently doubled
in the small forms of music covering
the insular image from the sky waters
other

Nichita Stănescu

ARS POETICA


Îmi învăţam cuvintele să iubească,
le arătam inima
şi nu mă lăsam pînă cînd silabele lor
nu începeau să bată.


Le arătam arborii
şi pe cele care nu voiau să foşnească
le spînzuram fără milă, de ramuri.


Pînă la urmă cuvintele
au trebuit să semene cu mine
şi cu lumea.


Apoi
m-am luat pe mine însumi,
m-am sprijinit de cele două maluri
ale fluviului,
ca să le-arăt un pod,
un pod între cornul taurului şi iarbă,
între stelele negre ale luminii şi pămînt,
între tîmpla femeii şi tîmpla bărbatului,
lăsînd cuvintele să circule peste mine,
ca nişte automobile de curse, ca nişte trenuri electrice,
numai s-ajungă mai repede la destinaţie,
numai ca să le-nvăţ cum se transportă lumea,
de la ea însăşi,
la ea însăşi.


ARS POETICA

I was teaching my words to love
I shew them the heart
and I didn't give up until their syllables
began to beat.

I shew them the trees
and those that refused to swish
I hanged without mercy, by the branches.

Finally, the words
had to resemble me
and the world.

Then
I took myself
and stand on the two sides
of the river,
to show them a bridge,
a bridge between the bull horn and the grass,
between the black stars of the light and the earth,
between the man's temple and the woman's temple,
leting the words to run over me,
like racing cars, like electric trains,
only to reach their destination faster,
only to teach them how to carry the world,
from itself,
to itself.

Ana Blandiana

CEAS DE NISIP

Nici bine, nici rău,
Numai alge şi peşti,
Numai scoici fericite
Ferecate în sine,
Şi ca o dovadă
Că nimic nu se pierde,
Triumfale nisipuri
Curgînd din mine.
Şi bine şi rău,
Şi mare şi timp,
Şi versuri înscrise
Pe plaje aride,
Cînd tot universul
E-o clepsidră întoarsă
Prin care se scurg
Înspre cer Atlantide.



SANDGLASS


Neither good nor bad
Only algae and fishes,
Only happy shells
Locked inside,
And as an evidence
That nothing is lost,
Triumphal sands
Running from me.
Aither good or bad,
And sea and time,
And lyrics inscribed
On arid beaches,
When the whole universe
Is a turned sandglass
Through which are flowing
Towards the sky Atlantises.

Ştefan Augustin Doinaş

CUCERITORII

Sădind în gura mumelor un urlet, -
aşa umblăm prin lume : printr-o rană
a cerului , în care cîntă greieri.
Şi totu-n jurul nostru se stîrpeşte :
prietenii - de-o umbră ce-i trădează,
duşmanii - de gîngănii aromate
ce poartă chipul nostru-ntre antene ;
cei tineri - de săruturi strecurate
prin gard, iar cei bătrîni - de amintirea
unui altar ierbos cu zei domestici.
În răni ne scriem umbletul, cu marşul
macedonenilor uimiţi de Indus.

Iar noi, de-asemenea suntem o rană ;
dar - nu mortală. Ani şi ani de-a rîndul
tot sîngerăm ; o hîdă cicatrice
ne ţine loc de gură - şi surîdem.
şi, ca la plantele întîrziate
din alte vîrste, vîntul ne ia sporii
şi otrăveşte apa din izvoare.
Şi doar în somn mai plîngem, cînd copiii
cu păr de aur - care-am fost odată -
se scaldă-n rîu bătîndu-se cu mere.

CONQUERORS


Sowning in our mothers' mouth a scream
so we are walking across the world :through
a sky wound in which crickets sing.
And everything around us fade :
the friends - by a shadow that betrays them,
the enemies - by flavouring bugs
that carry our image between antennas ;
the young - by kisses slipped
through the fence, and the old - by the memory
of a grassy altar with domestic gods.
In the wounds we write our walk, like the march
of the Macedonians amazed by Indus.


And we, also, are a wound ;
but - not deadly. Years by years
we bleed ; an ugly scar
we have instead of mouth - and we smile ;
and, as the plants delayed
from other ages, the wind takes our spors
and poisons the water of the springs.
And only in the sleep we still cry, when the children
with golden hair - which we once used to be -
bath in the river beating with apples.

Magda Isanos

CU OCHII MEI...

Cu ochii mei închişi eu pot vedea
atîtea lumi, cît numai creatorul,
cercînd azurul tainic cu piciorul,
în ziua cea dintîi închipuia.

Şi-apoi aleg cuvintele că ştiu
că-s rude cu metalul care-nşală,
cu vremea strălucirea lor se spală,
dar, dacă-s bune, sunetul e viu.

Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,
cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,
doar ritmul şi cu rima, ci nimic
nu-mi place ; a doua zi, ce-i gata stric.

Întocmai ca Manole, simt eu bine,
c-am să-mi durez atuncea mănăstire
în veacuri, cînd te-oi pune şi pe tine
la temelia versului : iubire.

WITH MY EYES...

With my eyes closed I can see
so many worlds, as only the creator,
secretly trying the blue with his foot,
in the first day have imagined.

I carefully choose the words, because I know
that they are relatives with the deceiving metal,
in time their shining fades,
but, if they are good, their sound is alive.

I choose the words with toil :sometimes high,

sometimes small or silky ; as tools
only the rhythm and rhyme, but nothing
satisfy me, the next day, what's ready I destroy.

Just as Manole, I feel well,

that I shall build a monastery
over ages, when I shall put you too
at the foundation of my verse : love.