15.02.2011
Vasile Voiculescu
PRIVIND CUM CRESC COPIII
Creştem, anii dulci se fac carne,
Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe,
Timp întemniţat este osul şi iar ne
Împietrim : stalactite de clipe.
Creştem tari pentru înalta tristeţe,
Pentru a sufletului diafană povară...
Ah, nemuritoare tinereţe,
Ce visai că m-ai sigilat cu primăvară.
GUARDANDO COME CRESCONO I BAMBINI
Cresciamo, i dolci anni si fanno carne,
Primavere diventano unghie, capelli, ali,
Tempo imprigionato sono le ossa e ancora
Restiamo di pietra : stalattiti d'istanti.
Cresciamo forti per l'alta tristezza,
Per il diaffano peso dell'anima...
Oh, immortale givinezza,
Che sognai di avermi suggellato con primavera.
WATCHING AS THE CHILDREN GROW
We grow, sweet years become flash,
Springs go into nails, into hear, into wings,
Time imprisoned are the bones and again
We harden : stalactites of moments.
We grow strong for the high sadness,
For the diaphanous burden of the soul...
Oh, immortal youth,
Which I dreamed to seal me with spring.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.