Nichita Stănescu

GENEZĂ

Ne opream în faţa fiecărei luciri,
atingîndu-ne tîmplele.
Şi cum te ţineam cu braţul, lîngă inimă,
coama ta inelată-mi îmbrăca umărul
cu o mantie foşnitoare.
Ne priveam unul pe celălalt, deodată,
ca pe-o hartă a lumii.
Rîdeam de-nfăţişarea noastră, de faptul
că am două mîini.
Le-ntindeam în aer, şi tu
credeai că sunt două spiţe de roată,
în timp ce gîndurile ni se fugăreau
pe o aeriană cîmpie.

Uite, strigai, pe aceste frunţi omeneşti
se sprijină lumea ideilor,
aşa cum odinioară pămîntul se sprijinea
pe spinările elefanţilor indici !



GENESI

Ci fermavano davanti a ogni bagliore,
toccando le nostre tempie.
E come ti tenevo col braccio, vicina al mio cuore,
La tua chioma anellata mi vestiva la spalla
con un mantello frusciante.
Ci guardavamo uno l'altro, improvvisamente,
come se fossimo una mappa del mondo.
Ridevamo del nostro aspetto, del fatto
che ho due mani.
Le stendevo nell'aria, e tu dicevi
che sono due raggi di ruota,
mentre i nostri pensieri si cacciavano
su una pianura aerea.

Guarda, gridai, su queste fronti umane
si regge il mondo delle idee
cosi come una volta si reggeva la terra
sulle schiene degli elefanti indici !



GENESIS

We were stopping in front of any glow,
touching our temples.
And how I was holding you with my arm, near my heart
your ringed mane was wrapping my shoulder
with a rustling cape.
We looked at each other, suddenly
as we were a map of the world.
We were laughing of our aspect, of the fact
that I have two hands.
I stretched them in the air, and you said
they are two spokes of a wheel,
while our thoughts were cashing
on a plain of air.

Look, I shouted, upon the human foreheads
is leaning the world of ideas
as the earth once was leaning
upon the backs of the indic elephants !