Magda Isanos

NAUFRAGIU

Ca cerul peste ape mă aplec
peste sufletul meu singur şi trudit,
lumini şi umbre ca-n oglindă trec
şi toate doar de tine-au povestit.

Basmul dragostei noastre nu l-a uitat
apa cea stătătoare a inimii mele,
cum nu uită lacul nuferi ce-a purtat,
sau, în zori, că noaptea oglindise stele.

Din adîncuri neştiute nici de mine, cheamă
sufletul imaginea pe care-a scăldat-o
şi tremură de bucurie şi de teamă
văzînd că nici o trăsătură n-a uitat-o.

Amintirile ca algele şi mîlul mă cuprind,
şi iată-mă împotmolită, tristă barcă,
fără catargul voinţii şi cîrmă de gînd.
Cine către ţărmuri are s-o întoarcă ?



NAUFRAGIO

Come il cielo sopra le acque mi chino
sopra la mia anima faticata e sola,
luci e ombre come in uno specchio passano
e tutti mi raccontano di te.

La storia del nostro amore non l'ha dimenticata
l'acqua stagnante del mio cuore,
come non dimentica il lago i gigli che reco,
oppure, all'alba, che di notte specchio le stelle.

Dai profondi sconosciuti anche da me, chiama
l'anima l'immagine che bagnava
e trema per gioia e per paura
di non aver scordata nessun traccia.

I ricordi mi avvolgono come il fango e le alghe
ed eccommi arenata, triste barca,
senza l'albero della volonta e senza il timone del pensiero.
Chi verso le rive l'inviera ?


MAROONED

As the sky over the water I lean
over my toiled and lonely soul,
lights and shadows like in a mirror pass
and everytrhing reminds me of you.

The tale of our love wasn't forgotten
by the stagnant water of my heart,
as the lake doesn't forget that it carried lilies,
or, at dawn, that at night it mirrored stars.

From the depths unkown even to me, calls
my soul the image that he used to bath
and is trembling with joy and fear
seeing that no feature he has forgotten .

The memories wrap me like algae and mud
and here I am stuck, sad boat,
without mast of will and rudder of thought.
Who will take it back to shore ?