Constanţa Buzea

vieţuirea din gînd

fericită în fîneţe cu trifoi
mila mea o soarbe lîna oilor păscînd
retrase sub cer singurătăţile-n doi
se apără culcîndu-şi umbra pe pămînt

coline
aer coline şi turme cunosc
respir tihna lor şi misterul
putrezitul lor mosc

acolo este minunea şi ţinta
şi plînsul cel fără umilinţă
din dor izvorînd
ca un vis ce ne cheamă într-însul
ar fi vieţuirea din gînd

şi cum să te iau cu mine
cînd ca de la mine te-aş cere
şi cum să răspund cu fragede buze de mir
cînd ce ne e dat e străin
ca o rătăcitoare avere
ca un blestem fără şir



il vivere nel pensiero

felice nelle fienaie con trifoglio
la mia pieta l'assorbe la lana delle pecore al pascolo
ritirate sotto il cielo le solitudini in due
si difendono distendendosi l'ombra sulla terra

colline
aria colline e greggi conosco
respiro la loro pace e il mistero
il loro putrido mosco

la e il miracolo e la meta
e il pianto senza umiliazione
dal desiderio scaturito
come un sogno che ci chiama dentro
sarebbe il vivere nel pensiero

e come prenderti con me
quando come da me ti chederei
e come risponder con fresche labbra di ambra
quando cio che ci e destinato e straniero
come una fortuna errante
come una maledizione senza numero



the living in mind

happy in the hayfields with clover
my mercy is sipped by the wool of the sheeps grazing
withdrawn under the sky the lonelinesses in two
defend themselves lying down the shadow on the earth

hills
air hills and flocks I know
breathe their peace and mystery
their rotten musk

there are the miracle and the aim
the weeping without humility
springing from missing
as a dream that calls us inside
would be the living in mind

and how to take you with me
when as from me I should ask for you
and how to respond with tender lipps of amber
when what we are given is strange
like a wandering fortune
like a numberless curse