Maria Banuş

 Constantin P. Popescu : Foc de artificii 

GOANA TORŢELOR

Binecuvîntează gestul care te neagă.
El e izvorul.
În el se aude cum frunzele cresc.
În el e răcoarea făgetului
şi luminişul după tăiere,
cu umede aşchii, gălbui,
în văzduhul de miere al zilei.
Binecuvîntează gestul care te neagă,
chiar dacă de-abia-l înţelegi,
Chiar dacă El îşi înmoaie torţa
într-o răşină cu haruri ciudate,
şi-n noaptea fără de somn urmăreşti
jocul de taină al luminii străine,
fîlfîitul ei ca din alte tărîmuri,
tot mai departe, sub bolta de frunze.



THE RUSH OF THE TORCHES

Bless the gesture that denies you.
It is the source.
In it the leaves are heared growing.
In it here is the freshness of the beech wood
and the clearing after cutting,
with wet chips, yellow,
in the honey air of the day.
Bless the gesture that denies you,
even if you barely understand it,
Even It thrusts its torch
in a resin of strange grace,
and in the night without sleep you watch
the secret play of the strange light,
its fluttering from other realms,
further away, under the arch of leaves.