Maria Banuş

CĂTRE LUCEAFĂR

Fruntea ta luceşte, poleită de curgerea vremii,
departe, astral, în singurătate.
Cum să te-ajung ?
Între noi e o mare de sînge, un secol de sînge.

Cu mărunta mea barcă
îmi tai o dîră,
lopătez mereu, gîfîind, între recife
care cer o atenţie sălbatică,
un suflet strunit.
Dar cîteodată dau drumul lopeţilor,
mă las pe spate,uşor,
pieptul mi-e plin de mireasma sărată a nopţii,
de cosmica ei balansare,
şi, deodată, sunt aproape de tine,
în mijlocul stelelor,
în scînteierea fluidă, izbăvitoare
a ritmului.



ALLA STELLA DELLA MATTINA

La tua fronte luccica, dorata dal fluire del tempo,
lontana, astrale, nella solitudine.
Come raggiungerti ?
Tra noi c'e un mare di sangue, un secolo di sangue.

Con la mia fragile barca
taglio una traccia,
sto remando sempre, ansimando, tra le scogliere
che richedono un'attenzione selvaggia,
un'anima frenata.
Ma, a volte, lascio cadere i rami,
mi sdraio sulla schena, lentamente,
il mio petto e pieno del odore salato della notte,
dal suo dondolio cosmico,
e, all'improviso sono vicino a te,
tra le stelle,
nel scintillare fluido, sollevante
del ritmo.



TO THE MORNING STAR

Your forehead is shining, gilded by the flowing of the time,
far, astrally, in loneliness.
How do I reach you ?
Between us is a sea of blood, a century of blood.

With my fragile boat
I am cutting a trace,
I am always rowing, panting, among the reefs
calling an wild attention,
a stringed soul.
But sometimes I drop the oars,
let myself on back, slightly,
my chest is filled with the salty smell of the night,
with its cosmic ballance,
and suddenly, I am close to you
among the stars,
in the fluid, conforting sparkling
of the rithm.