CARANTINĂ
Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfîşietoare atingeri.
Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decît zidurile,
Nici o carantină nu izolează atît de perfect,
E banal ce spun, acesta e argumentul.
Doamne, cîtă literatură conţinem !
Sentimentele, vă amintiţi ?, le-am învăţat încă la şcoală.
În jurul patului celui ce moare ei plîng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.
Fiţi liniştiţi, privegheaţi altruişti pe bolnavi.
Nu veţi lua durerea lor, fiţi fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze ?
Numai bocete tradiţionale.
QUARANTINE
The pain is not contagious,
I assure you, the pain is not transmitted,
Not a nerve twisted in my neighbour's body
Produces in me heartbreaking touchings.
The pain is not contagious, the pain
Singles worst than the walls,
No quarantine isolates so perfectly,
It is common what I say, this is the argument.
Lord, how much literature we content !
Feelings, remember ?, we have learnt them in school yet.
Around the dying's bed they cry,
But no one is contaminated of death,
Don't warry, unselfishly watch the sick.
You will not take the pain, don't fear.
He died. Do anybody want to follow him ?
Only traditional mourning.
VREMEA
Am oprit în luncă apa curgătoare
La un scoc de moară printre verzi arini ;
Am oprit pe ape lin-tremurătoare
Zilele de vară, razele de soare,
Nopţile senine, stelele şi luna
Pentru totdeauna -
Vremea care curge n-am putut s-o ţin.
Am închis în palmă pui de rîndunele,
Le-am simţit bătaia inimii în chin ,
Am oprit în braţe dragostele mele...
Pasăre de-o toamnă, dragoste cu jele,
Le-am cules ca frunza moartă cînd dă bruma
Pentru totdeauna -
Vremea care zboară n-am putut s-o ţin.
Am păstrat în suflet gînduri, vorbe, glume,
Zîmbetul ce iartă, plînsetul hain ;
Am păstrat în minte fete fără nume
Întîlnite-n cale şi pierdute-n lume,
Le-am în mine una cîte una
Pentru totdeauna -
Vremea, vremea însă, n-am putut s-o ţin.
THE TIME
I have stopped the flowing water in the meadow
At a mill sluice among green alders trees ;
I have stopped on the trembling waters
Summer days, sun rays,
Clear nights, stars and moon
Forever -
The flowing time I couldn't stop.
I have closed in my hand swallow chicks,
I have felt their heart beating in pain ;
I have stopped in my arms my loves...
Autumn bird, love with sorrow,
I have picked them as dead leaves when the frost fall
Forever -
The flying time I couldn't stop.
I have preserved in my soul thoughts, words, jokes,
The smile which forgives, the wicked crying ;
I have kept in my mind girls without a name,
Met in my way and lost in the world,
I have them inside me one by one
Forever -
But the time, the time I couldn't stop.
Constantin P. Popescu : Foc de artificii
GOANA TORŢELOR
Binecuvîntează gestul care te neagă.
El e izvorul.
În el se aude cum frunzele cresc.
În el e răcoarea făgetului
şi luminişul după tăiere,
cu umede aşchii, gălbui,
în văzduhul de miere al zilei.
Binecuvîntează gestul care te neagă,
chiar dacă de-abia-l înţelegi,
Chiar dacă El îşi înmoaie torţa
într-o răşină cu haruri ciudate,
şi-n noaptea fără de somn urmăreşti
jocul de taină al luminii străine,
fîlfîitul ei ca din alte tărîmuri,
tot mai departe, sub bolta de frunze.
THE RUSH OF THE TORCHES
Bless the gesture that denies you.
It is the source.
In it the leaves are heared growing.
In it here is the freshness of the beech wood
and the clearing after cutting,
with wet chips, yellow,
in the honey air of the day.
Bless the gesture that denies you,
even if you barely understand it,
Even It thrusts its torch
in a resin of strange grace,
and in the night without sleep you watch
the secret play of the strange light,
its fluttering from other realms,
further away, under the arch of leaves.
UN IMN FRANCEZ LUI EMINESCU
în tălmăcirea lui St.O. Iosif
Cunosc povestea tristă şi scurt-a vieţii tale,
Şi scîrba ta născută din vanele plăceri,
Şi lumea ta de visuri, dorinţe şi dureri...
Năluca urmărită de tine-n veci pe cale.
Şi am citit o parte din opera-ţi măiastră,
Sub biciul suferinţei umane te zăresc,
Trist implorînd în graiul tău dulce românesc
Pe Amor, pe tiranul divin din lumea noastră.
Dar mai presus citit-am poemul tău romantic,
Bogat în idealuri şi falnice avînturi
Ce-o să-ţi rodească neamul, vrăjit de-acele cînturi,
În care se trezeşte al Romei geniu antic.
Şi mi-am adus aminte atunci că-n voi renaşte
Acelaşi sînge nobil al rasei vechi latine,
Şi-n ciuda depărtării, m-apropie de tine...
Şi m-a cuprins mîndria că te-am putut cunoaşte !
De-atunci şi munca-ţi sfîntă cu dragoste-o aleg.
Ci, de n-am fi vlăstare aceleiaşi tulpine,
Te-aş fi-nţeles eu totuşi, citindu-te pe tine :
Poeţii mari sunt domnii pămîntului întreg !
Aşa toţi cei ce-odată simţit-au cu putere
Delirul deznădejdii, cel plin de-amar şi jale,
Vor plînge la accentul sublim al lirei tale,
Imens răsunătoare cînd geme de durere.
Durerea e obştească : ucide-al ei sărut...
Tu însuţi, Eminescu, o cunoşteai din faşe :
Înlănţuindu-ţi gîtul cu braţe - ucigaşe,
Te-a strîns aşa de tare, că lira ţi-a tăcut...
S-a stins a ta gîndire în noaptea blestemată,
Pîn'ce să treci în raiul etern scăldat în rază...
Dar opera-ţi rămîne, şi duhul tău veghează
Asupra ţării tale în doliu-nveşmîntată.
În negrele amurguri, cînd ne-nfioar-un vaier
Ca dintr-o altă lume al pasărei nocturne,
Cînd strop cu strop, în taină, din nevăzute urne
Necunoscute lacrimi alunecă prin aer,
În tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frunţi
Cu negură de visuri, cînd singur îţi arăţi
Al lunei disc de aur vrăjind singurătăţi,
Cînd raza ei coboară peste cîmpii şi munţi,
În ceasurile-acele de teamă nenţeleasă,
Cînd mările respiră o dulce adiere,
Atunci pluteşti, poete, scăpat de-orice durere,
Şi ţara ta ţi-o legeni cu drag, ca pe-o mireasă...
Poete, stai de strajă ! Spre culmile mirării
Insuflă-i, ca să lupte, a geniului scînteie,
Copil al României, o, bard menit să steie
Alături de stăpînii slăviţi ai Nemuririi !
TOATE
Nu toţi arborii
sunt smulşi de uragan,
nu toate seminţele
sunt înstrăinate de roditorul pămînt,
nu toate sentimentele
sunt secătuite de deşertul inimii,
nu toate visele
au aripile tăiate.
Nu, nu se întîmplă aşa cu toate,
cum pretinzi tu.
Nu toate făcliile se mistuiesc
fără să lumineze în jurul lor,
nu toate stelele
cheamă întunecimea nopţii,
fără a vesti răsăritul,
nu toate cîntecele
se pierd în auz,
fără a lăsa ecouri în inimă.
Nu, nu se întîmplă aşa cu toate,
cum pretinzi tu.
Nu toate chemările
rămîn fără ecou,
nu toate pierderile
rămîn fără răsplată,
nu orice abis înseamnă neant
şi nu orice neant e hărăzit celor slabi.
Nu toate sufletele
sunt călcate în picioare, istovite şi stoarse.
Nu toate sfîrşiturile
înseamnă lacrimă şi sînge,
fără a cunoaşte măcar un surîs.
Prezentul zămisleşte viitorul
şi orice mîine izvorăşte din ieri.
Crede în ceea ce va fi şi luptă,
ia această povară şi poart-o !
ALL
Not all the trees
are uprooted by the hurricane,
not all the seeds
are estranged from the fruitful earth,
not all the feelings
are exhausted by the desert of the heart,
not all the dreams
have the wings cut.
No, it doesn't happen with everything
as you claim.
Not all the torches extinguish
without lighting around them,
not all the stars
call the darkness of the night
without anouncing the dawn,
not all the songs
lose in the ears,
without leaving echoes in the heart.
No, it doesn't happen with everything
as you claim.
Not all the calls
remains without an echo,
not all the losses
remain without reward,
not every abyss mean nothingness
and not every nothingness is ment to the weak.
Not all the souls
are trampled, exhausted and crushed.
Not all the ends
mean tears and blood,
without knowing even a smile.
The present gets birth to the future
and every tomorrow springs from yesterday.
Believe in what will be and fight,
take this burden and carry it !
DINTR-UN SAT
Fiecare venim dintr-un sat,
Unii direct, alţii trecînd prin părinţi.
Unii direct, purtători de eresuri şi basme,
Fericiţii putînd să se-ntoarcă oricînd.
Alţii trecînd prin părinţi, rătăciţi,
Pe crengile sîngelui depărtaţi, subţiri,
În loc de păşuni, şi seminţe, şi cai cunoscînd
Alcoolul cuvîntului extras din acestea.
Vreau drumul părinţilor mei să-l întorc,
Vreau satul cu sunetul lacrimei mele,
Poteca din holde ştiută din somn
Şi reintrarea vorbelor în lucruri.
Să intru-n cimitirul cu crucile căzute
Şi cunoscîndu-mi paşii asemenea cu-ai lor,
Să se-ncîlcească-n rădăcini străbunii
Bolborosind cuvinte de patimă în somn.
Dar n-are cine-mi spune de unde vin,
Doar seara,
Cînd trec pe bulevarde îmi simt apropiaţi
Portarii metafizici lîngă intrări de blocuri,
Precum la porţi, pe laviţi, într-un sat.
FROM A VILLAGE
Each of us come from a village,
Some directly, others passing through parents.
Some directly, bearing superstitions and fairy tales,
The happy ones able to come back anytime.
Others, passing through parents, lost,
On the branches of blood distant, thin,
Instead of meadows, of seeds, of horses knowing
The alcohol of the word extracted from them.
I want to make back the way of my parents,
I want the village with the sound of my tear,
The path in the fields known from sleep,
And the reentering of the words into things.
To enter the cemetery with the crosses fallen,
And knowing my steps alike their steps,
The ancestors to entangle in the roots
Babbling words of passion in the sleep.
But there is no one to tell me where I come from,
Only in the evening,
When I walk on boulevards I feel close
The metaphysical doorkeepers near the entrances of the blocks,
As at the gates, on benchs, in a village.
ANAMORFOZE
X
cine bea cu un singur pahar
sparge un singur pahar
şi pierde o singură iluzie
ori pune paharul în dulap
şi uită
cine uită
a băut cu un singur pahar
cine bea c-un singur pahar
moare într-un singur pahar
şi pleacă dintr-o singură viaţă
într-o singură viaţă
eu am băut cu toate paharele
credeam întotdeauna că-n celălalt
e ceea ce caut
ANAMORPHOSIS
X
who drinks with a single glass
breaks a single glass
and loses a single illusion
or puts the glass in the cupboard
and forgets
who forgets
has drunk with a single glass
who drinks with a single glass
dies in a single glass
and leaves from a single life
in a single life
I have drunk with all the glasses
I always thought that in the other glass
it is what I seek for.
NAUFRAGIU
Ca cerul peste ape mă aplec
peste sufletul meu singur şi trudit,
lumini şi umbre ca-n oglindă trec
şi toate doar de tine-au povestit.
Basmul dragostei noastre nu l-a uitat
apa cea stătătoare a inimii mele,
cum nu uită lacul nuferi ce-a purtat,
sau, în zori, că noaptea oglindise stele.
Din adîncuri neştiute nici de mine, cheamă
sufletul imaginea pe care-a scăldat-o
şi tremură de bucurie şi de teamă
văzînd că nici o trăsătură n-a uitat-o.
Amintirile ca algele şi mîlul mă cuprind,
şi iată-mă împotmolită, tristă barcă,
fără catargul voinţii şi cîrmă de gînd.
Cine către ţărmuri are s-o întoarcă ?
NAUFRAGIO
Come il cielo sopra le acque mi chino
sopra la mia anima faticata e sola,
luci e ombre come in uno specchio passano
e tutti mi raccontano di te.
La storia del nostro amore non l'ha dimenticata
l'acqua stagnante del mio cuore,
come non dimentica il lago i gigli che reco,
oppure, all'alba, che di notte specchio le stelle.
Dai profondi sconosciuti anche da me, chiama
l'anima l'immagine che bagnava
e trema per gioia e per paura
di non aver scordata nessun traccia.
I ricordi mi avvolgono come il fango e le alghe
ed eccommi arenata, triste barca,
senza l'albero della volonta e senza il timone del pensiero.
Chi verso le rive l'inviera ?
MAROONED
As the sky over the water I lean
over my toiled and lonely soul,
lights and shadows like in a mirror pass
and everytrhing reminds me of you.
The tale of our love wasn't forgotten
by the stagnant water of my heart,
as the lake doesn't forget that it carried lilies,
or, at dawn, that at night it mirrored stars.
From the depths unkown even to me, calls
my soul the image that he used to bath
and is trembling with joy and fear
seeing that no feature he has forgotten .
The memories wrap me like algae and mud
and here I am stuck, sad boat,
without mast of will and rudder of thought.
Who will take it back to shore ?
PREA MULTĂ LUMINĂ
Pădurea se cufundă în extaz, în seninătate...
Ciopleau fanaticii statuia Primăverii Născătoare...
Sîngele omorurilor s-a şters, nu se mai ştie nimic,
doar scheletul unei amintiri.
Din visul haimanalelor dăinuie fereastra
enigmatică, atroce, sfîşietoare.
Prorocii afurisiţi înjunghiaţi în somn,
dusu-s-au, pe frunze de tutun, la culcare.
Din copacul iluziei mai dăinuie o fremătare, un ciripit,
din trecut, braţul acesta sideral
care sondează ca o girafă neantul
şi ruinele adolescenţei devastate.
Dar din viaţa ta ce-a rămas ?
Doar şoapte ca tunetul : e o plăcere să trăieşti ?
Şi lacrimile prefăcute în pietre de moară,
Şi fantome de care mereu te loveşti.
TROPPA LUCE
Il bosco si affondo in estasi, in serenita...
Scolpivano i fanatici la statua della Primavera Partoritrice...
Il sangue degli omicidi e stato cancellato, non si sa piu nulla,
solo lo scheletro di un ricordo.
Dal sogno dei vagabondi dura la finestra
enigmatica, atroce, straziante.
I profeti apostati, accoltellati nel sonno
se ne sono andati, su foglie di tabacco, a coricarsi.
Dall'albero dell'illusione dura un fremito, un cinguettio,
dal passato, questo braccio siderale
che sonda come una giraffa il niente
e le rovine dell'adolescenza devastata.
Ma della tua vita che ne e rimasto ?
Solo bisbigli come tuono : e un piacere vivere ?
E le lacrime cambiate in macine,
e fantasmi contro di cui sempre ti sbatti.
TOO MUCH LIGHT
The wood sinks in ecstasy, in serenity...
The fanatics carved the statue of Mother Spring...
The blood of the murders was cancelled, nobody knows anything,
but the skeleton of a memory.
Of the wanderers' dream lasts the window,
mysterious, awfull, heartbreaking.
Blessed prophets stabbed in their sleep
have gone on tabacco leaves to bed.
Of the tree of illusion has lasted a restling, a chirp,
from the past, this sideral arm
that sounds like a giraffe the void
and the ruins of the devastated teen ager.
But of your life what has left ?
Just whispers like thunder :is it a pleasure to live ?
And the tears turned into millstones,
and the ghosts which you always dash against.
ARIPI NEPERECHE
M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stînga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lunii.
Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Şi răspunsurile sunt cîntate de vînt ?
În dreapta lipseşte aripa desăvîrşirii
Nu poate creşte
Decît într-o îmbrăţişare
De înger.
Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.
ALI SENZA PAIO
Mi sono ammalata
Della passione del volo
E ho chiesto
A destra e a sinistra
Cosa posso fare
Per guarire.
A destra
Mi sono sbattuta contro un albero
Senza foglie
Muto
Sotto la luce della luna.
Come fare a guarire
Se tutte le domande
Fanno male
E le risposte sono cantate dal vento ?
A destra manca l'ala della perfezione
Non puo crescere
Se non in un abbraccio
D'angelo.
Fammi guarire, salvami,
Fai verdeggiare l'albero secco
Prendimi nel paese del volo
Delle tue mattine
Senza sole e senza luna
Dove si libra la luce
Su un mare di ali
Senza paio.
WINGS WITHOUT PAIR
I got sick
Of the passion of flight
And I asked
On the right and on the left
What can I do
To heal.
On the right
I hit against a tree
Without leaves
Dumb
Uner the moonlight.
How do I heal
If all questions
Hurt
And the answers are sung by the wind ?
On the right the wing of perfection is missing
It can not grow
But in a hug
Of an angel.
Heal me, save me,
Make green the dry tree
Take me in the land of flight
Of your mornings
Sunless and moonless
Where the light is soaring
On a sea of wings
Without pair.
PRIVIND CUM CRESC COPIII
Creştem, anii dulci se fac carne,
Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe,
Timp întemniţat este osul şi iar ne
Împietrim : stalactite de clipe.
Creştem tari pentru înalta tristeţe,
Pentru a sufletului diafană povară...
Ah, nemuritoare tinereţe,
Ce visai că m-ai sigilat cu primăvară.
GUARDANDO COME CRESCONO I BAMBINI
Cresciamo, i dolci anni si fanno carne,
Primavere diventano unghie, capelli, ali,
Tempo imprigionato sono le ossa e ancora
Restiamo di pietra : stalattiti d'istanti.
Cresciamo forti per l'alta tristezza,
Per il diaffano peso dell'anima...
Oh, immortale givinezza,
Che sognai di avermi suggellato con primavera.
WATCHING AS THE CHILDREN GROW
We grow, sweet years become flash,
Springs go into nails, into hear, into wings,
Time imprisoned are the bones and again
We harden : stalactites of moments.
We grow strong for the high sadness,
For the diaphanous burden of the soul...
Oh, immortal youth,
Which I dreamed to seal me with spring.
CĂTRE LUCEAFĂR
Fruntea ta luceşte, poleită de curgerea vremii,
departe, astral, în singurătate.
Cum să te-ajung ?
Între noi e o mare de sînge, un secol de sînge.
Cu mărunta mea barcă
îmi tai o dîră,
lopătez mereu, gîfîind, între recife
care cer o atenţie sălbatică,
un suflet strunit.
Dar cîteodată dau drumul lopeţilor,
mă las pe spate,uşor,
pieptul mi-e plin de mireasma sărată a nopţii,
de cosmica ei balansare,
şi, deodată, sunt aproape de tine,
în mijlocul stelelor,
în scînteierea fluidă, izbăvitoare
a ritmului.
ALLA STELLA DELLA MATTINA
La tua fronte luccica, dorata dal fluire del tempo,
lontana, astrale, nella solitudine.
Come raggiungerti ?
Tra noi c'e un mare di sangue, un secolo di sangue.
Con la mia fragile barca
taglio una traccia,
sto remando sempre, ansimando, tra le scogliere
che richedono un'attenzione selvaggia,
un'anima frenata.
Ma, a volte, lascio cadere i rami,
mi sdraio sulla schena, lentamente,
il mio petto e pieno del odore salato della notte,
dal suo dondolio cosmico,
e, all'improviso sono vicino a te,
tra le stelle,
nel scintillare fluido, sollevante
del ritmo.
TO THE MORNING STAR
Your forehead is shining, gilded by the flowing of the time,
far, astrally, in loneliness.
How do I reach you ?
Between us is a sea of blood, a century of blood.
With my fragile boat
I am cutting a trace,
I am always rowing, panting, among the reefs
calling an wild attention,
a stringed soul.
But sometimes I drop the oars,
let myself on back, slightly,
my chest is filled with the salty smell of the night,
with its cosmic ballance,
and suddenly, I am close to you
among the stars,
in the fluid, conforting sparkling
of the rithm.
CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ŞOPTEŞTE DIN PRAG
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pîn-apune soarele ?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvîrcolit şi eu în pulbere ca ei ?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei ?
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
cîteodată fiară,
cîteodată floare,
cîteodată clopot ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, şi golul mormîntului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aştept în prag răcoarea sfîrşitului.
Mai este mult ? Vino, tinere,
ia ţărnă un pumn
şi mi-o presară pe capîn loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pămînt.
IL VECCHIO MONACO sta BISBIGLIANDO DALLA SOGLIA
Giovane uomo, che stai camminando attraverso l'erba del mio eremo,
fa molto finche tramonta il sole ?
Voglio darmi l'anima
insieme ai serpenti schiacciati all'alba
dai bastoni dei pastori.
Non mi sono contorto anche io nella polvere come loro ?
Non mi sono trivellato anche io al sole come loro ?
La mia vita e stata tutto quello che vuoi,
a volte bestia,
a volte fiore,
a volte campana che litigava con il cielo .
Oggi sto zitto qui, e il vuoto della tomba
risuona nelle mie orecchie come un campanello d'argilla.
Aspetto nella soglia il fresco della fine.
Fa di piu ? Vieni, giovane uomo,
prendi un pugno di polvere
e spargila slla mia testa invece di acqua e vino.
Battezzami con terra.
THE OLD MONK IS WHISPERING ON THE THRESHOLD
Young man who are walking through the grass of my hermitage,
is it much longer till the sun will go down ?
I want to give my soul
together with the snakes crushed at dawn
by the sheperds' crooks.
Did not I toss in the dust like them ?
Did not I twitch in the sun like them ?
My life has been everything you want,
sometimes beast,
sometimes flower,
sometimes bell arguing with heaven.
Today I stay silent here, and the emptiness of the grave
sounds in my ears like a bell of clay.
I am waiting on the threshold the cool of the end.
Is it much longer ? Come, young man,
take a fistful of dust
and scatter it over my head instead of water and wine.
Baptize me with earth.
ÎNTRE LUMI
Trec dintr-o viaţă într-alta
Mîngîind uşor
Coama leului somn
De la intrare.
S-a obişnuit cu mine
Cu veşnica mea dispariţie în zori,
Cu veşnicele mele întoarceri
Crepusculare.
Înfrîntă, uneori
Nu mai reuşesc să ajung pînă la el.
Atunci se scoală,
Îmi prinde capul în dinţi
Cu duioşie
Şi mă tîrăşte încetinel.
Alteori
Nu mai ştiu să mă întorc din vis.
Atunci porneşte după mine
În labirint,
Îmi dă de ştire
Răcnind
Că mă va salva,
Să aştept nemişcată
În amintire
Să mă găsească
Şi să mă aducă
În împărăţia sa.
O, minunata lui împărăţie,
Ţara subţire,
Fraged hotar
De oră
Între două lumi care se devoră
Smulgîndu-se una alteia
Fără oprire.
TRA I MONDI
Passo da un mondo all'altro
Accarezzando leggermente
La criniera del leone sonno
Dall'ingresso.
Si e abituato con me,
Con la mia costante disparizione all'alba,
Con i miei costanti ritorni
Crepuscolari
Sconfitta, a volte
Non riesco piu a giungere da lui.
Allora si alza,
Prende la mia testa tra i denti
Con tenerezza
E mi trascina pian piano.
Altre volte
Non so piu come tornare dal sogno.
Allora viene a trovarmi
Nel labirinto,
Mi da la notizia
Ruggendo
Che mi salvera,
Che aspetti immobile
Nella memoria
A trovarmi
E portarmi
Nel suo regno.
O, il suo meraviglioso regno,
Il paese sottile,
Fragile bordo
Di ora
Tra due mondi che si divorano
Strappandosi uno all'altro
Senza tregua.
BETWEEN THE WORLDS
I pass from a world to another
Gently caressing
The mane of the lion-sleep
From the entrance.
He is used with me,
With my eternal disappearings at dawn,
With my eternal returns
At twilight.
Defeated, sometimes
I am no longer able to come up to him.
Then he gets up
Catch my head in his teeth
Tenderly
And drags me gently.
Sometimes
I do not know how to get back from the dream.
Then he starts for me
In the maze,
He gives me news
Roaring
That he will save me,
I have to wait for him motionlessly
In my memory,
To find me
And bring me
In his kingdom.
Oh, his wonderful kingdom,
Thin country,
Tender edge
Of hour
Between two worlds that are devouring
Tearing one another
Without resting.
RUGĂCIUNE
Sfinţilor,
Primiţi-mă în rîndul vostru
Măcar ca figurant.
Voi sunteţi bătrîni,
Poate-au început să vă doară anii,
Zugrăviţi pe fiinţa voastră
În atîtea etape.
Îngăduiţi-mi să-ndeplinesc
Treburile mai neînsemnate
Din firide şi ocniţe.
Aş putea, de pildă,
Să mănînc lumină
La Cina cea de taină,
Şi să suflu în aureolele voastre
După ce se termină slujba.
Iar din cînd în cînd,
La distanţă de-o jumătate de perete,
Să-mi fac mîinile pîlnie la gură
Şi să urlu, o dată pentru credincioşi
Şi o dată pentru necredincioşi :
Aleluia ! Aleluia !
PREGHIERA
Santi,
Ricevetemi tra le vostre file
Almeno come comparsa.
Voi siete vecchi,
Forse hanno cominciato farvi male gli anni,
Dipinti sul vostro essere
Gradualmente.
Lasciatemi compiere
Le facende piu insignifianti
Nelle nicchie e ripostigli.
Potrei, per esempio,
Mangiare luce
All'Ultima Cena,
E soffiare nelle vostre aureole
Dopo che finisce la messa.
E, a volte,
A distanza di mezza parete,
Mettere le mani alla bocca
E gridare, una volta per i credenti
E una volta per i miscredenti :
Alleluia ! Alleluia !
PRAYER
Saints,
Get me among you
Even as a dummy.
You are old,
Maybe the years begun to hurt you,
Painted on your being
In many stages.
Allow me to fulfil
The most insignificant affairs
From alcoves and niches.
I could, for example,
To eat light
At the Last Supper
And to blow in your aureolas
After the divine service ends.
And, from time to time,
Within a half-wall,
To put my hands at my mouth
And to shout, once for believers
And once for unbelievers :
Hallelujah ! Hallelujah !
vieţuirea din gînd
fericită în fîneţe cu trifoi
mila mea o soarbe lîna oilor păscînd
retrase sub cer singurătăţile-n doi
se apără culcîndu-şi umbra pe pămînt
coline
aer coline şi turme cunosc
respir tihna lor şi misterul
putrezitul lor mosc
acolo este minunea şi ţinta
şi plînsul cel fără umilinţă
din dor izvorînd
ca un vis ce ne cheamă într-însul
ar fi vieţuirea din gînd
şi cum să te iau cu mine
cînd ca de la mine te-aş cere
şi cum să răspund cu fragede buze de mir
cînd ce ne e dat e străin
ca o rătăcitoare avere
ca un blestem fără şir
il vivere nel pensiero
felice nelle fienaie con trifoglio
la mia pieta l'assorbe la lana delle pecore al pascolo
ritirate sotto il cielo le solitudini in due
si difendono distendendosi l'ombra sulla terra
colline
aria colline e greggi conosco
respiro la loro pace e il mistero
il loro putrido mosco
la e il miracolo e la meta
e il pianto senza umiliazione
dal desiderio scaturito
come un sogno che ci chiama dentro
sarebbe il vivere nel pensiero
e come prenderti con me
quando come da me ti chederei
e come risponder con fresche labbra di ambra
quando cio che ci e destinato e straniero
come una fortuna errante
come una maledizione senza numero
the living in mind
happy in the hayfields with clover
my mercy is sipped by the wool of the sheeps grazing
withdrawn under the sky the lonelinesses in two
defend themselves lying down the shadow on the earth
hills
air hills and flocks I know
breathe their peace and mystery
their rotten musk
there are the miracle and the aim
the weeping without humility
springing from missing
as a dream that calls us inside
would be the living in mind
and how to take you with me
when as from me I should ask for you
and how to respond with tender lipps of amber
when what we are given is strange
like a wandering fortune
like a numberless curse
