07.12.2010
Margareta Sterian
NICI O ILUZIE...
Nici o iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseţii zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfinţit...
Atît de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se aşternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrăţişare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine aştepta dezlegarea...
Îmensă e puterea visului de la început !
Am vrut să dau şi să primesc, să stăpînesc,
să ard, să ard şi iată :
o rîndunică speriată aşteaptă noaptea şi ultimul zbor...
NO ILLUSION...
No illusion is no longer possible,
despite of the beauty of this autumn day,
of the clouds towering into the sunset...
So much I hoped, I loved
the festive alley that was lying in front of me,
the warm embrace of the world, that I deserved.
Where is the flight, the exaltation, the universe, astonished,
expected absolution from me...
The immense power of the dream from the beginning !
I wanted to give and to receive, to reign,
to burn, to burn and behold :
a scared swallow is waiting for the night and for the last flight...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.