TREZIRE
Mocneşte copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
şi-amestecă învierea
ceara şi mierea.
Nehotărît între două hotare,
cu vine trimise subt şapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vîntul îl scutură. Martie sună.
Cîte puteri sunt, le leagă-mpreună
din greul fiinţei să mi-l urnească
din somn, din starea dumnezeiască.
Cine vîntură de pe muncel
atîta lumină peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
SVEGLIA
Cova l'albero. Marte suona.
Le api nei favi raccolgono
e mescolano la rinascita
la cera e il miele.
Indeciso tra due confini,
con vene stese sotto sette campi,
nell'aria dragone,
dorme l'eletto, albero mio.
Il mio albero.
Il vento lo scuote. Marte suona.
Quante forze ci sono, s'allacciano
dal peso dell'essere farlo muovere,
dal sonno, dal divino stato.
Chi sparge dal colle
tanta luce sopra di esso?
Come lacrime - le gemme scoppiano.
Sole, sole, perche l'hai svegliato?
AWAKENING
The tree is smouldering. March is sounding.
The bees into the combs are gathering
and mixing the rebirth
the wax and the honey.
Undecided between two bounds,
with veins spread under seven fields,
in the air thunderbolt,
is sleeping the chosen, my tree.
My tree.
The wind is shaking him.March is sounding.
As many as powers they are, are binding
to make him move from the hard of being,
from the sleep, from the divine mood.
Who is winding from the hill
so much light over him?
Like tear drops - the buds have gushed.
Sun, sun, why have you awoke him?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.