Felicia Iancu

ŞI AI VENIT TU

Şi ai venit tu,
Cînd răguşise clipa în mine de-atîta strigare.
Îngropate în cearcăne ascuţite de umbră
Secătuiseră mîinile,
Şi-ai vent tu,
Clară părăginire rece a păsării-vid...
Ţi-am dăruit popasul genunchilor cuminţi
Să nu te rătăceşti
Prin aerul chemării,
Verdele fructului oprit izgonindu-l, înalt,
Să-mi fii doar curcubeu-zbatere.
Şi-ai venit,
M-ai învăţat să-mi privesc mugurii-n ochi şi sufletul
În oglindă,
Te-am învăţat,
Alfabet al florii de piersic, nimicitor al nimicului.



E SEI VENUTO TU

E sei venuto tu,
L'attimo in me era rauco per il grido.
Seppellite in occhiaie aguzze di ombra
Le mani erano seccati,
E sei venuto tu,
Chiara rovina fredda dell'uccello-vuoto...
Ti ho regalato la sosta dei ginocchi tranquilli
Per non smarrirti
Nell'aria della chiamata,
Il verde del frutto proibito cacciandolo, 
Perche tu sia il mio arcobaleno.
E sei venuto,
Mi hai insegtnato a guardare le gemme negli occhi e l'animo
Nello specchio,
Ti ho insegnato
L'alfabeto del fiore di pesco, distruttore del nulla.



AND YOU HAVE COME...

And you have come,
The second inside me was thick with calling.
Buried into sharp circles of shadow
My hands were dry,
And you have come,
Clear cold ruin of the bird-void...
I offered you the halt of the quiet knees
For not getting lost
In the air of the calling,
The green of the forbidden fruit driving away,
So that you could be my rainbow.
And you have come,
You have taught me to see the buds in the eyes and the soul
In the mirror,
I have taught you
The alphabet of the peach flower, destroyer of the nothingness.