Ion Pillat

TIMPUL

În sticlă nu-i, în ceasul de nisip
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră,
Nu-i în apus şi nici în auroră
Şi urma-i pe pămînt nu are chip.
Dar îl aud tîrziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca o tobă.
Recheamă tot ce-a fost şi o să fie;
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Din totdeauna, fără ieri şi azi.
Simt mîna-i cum m-atinge ca o moarte -
Şi în oglindă stă un alt obraz.



IL TEMPO

Nel vetro non c'e, nella clessidra
Che scorre lentamente la stessa ora,
Non c'e nell'alba o nel tramonto
E la sua traccia sulla terra non ha volto.
Ma si fa udire tardi, vicino al focolare,
Il suo pesante passo camminare
Arrivando dal paese delle ombre
E il mio cuore fa battere pazzamente.
Richiama tutto cio ch'e stato e ci sara;
Tutti i miei anni in un'istante fa risuscitare
Da sempre, senza ieri e oggi.
Sento la sua mano toccarmi  come la morte -
E nello specchio un altro viso sta.



THE TIME

There isn't in the glass, in the sand glass
Which makes the hours slowly flow,
There isn't in the sunset or in the daybreak
And its trace on the earth has no face.
But I hear it late, near the fireplace,
Its heavy step when walks
Coming from the land of shadows
And madly making beat my heart.
All that used to be or will be it recalls;
All my years in a moment makes live again
Since ever, without now or yesterday.
I feel its hand touching me like death -
And in the mirror there is another face.