A.E.Baconsky

NU MĂ DESPART 

Nu mă despart de tine niciodată:
las numai ochii luminînd plecarea
mea în necunoscut, las numai părul
negru şi plin de şoapte, las nocturna
spirală-a braţelor - şi, undeva, de mine
însumi ascuns, conturul unor clipe
care-nstelară nudul tău. Departe
de somn, de unda schimbătoare-a zilei,
merg căutîndu-mi sensul şi, adesea,
gîndindu-mă şi reproşîndu-mi singur
viaţa răvăşită-a unui om
ce nu mai e prea tînăr, şi din toate
stelele lui, cu fiecare nouă
întoarcere, rămîn tot mai puţine,
tot mai îndepărtate, tot mai reci...
Unde-am ajuns, ce vechi păcat triumfă
netulburat asupra mea? O, spune-mi
tu, care-ai fost de-atîtea ori cu mine
un singur fluviu, spune-mi, spune-mi iarăşi
acele adevăruri mari şi simple,
pe care eu le pierd din cînd în cînd.
Ce bine e să ştiu că pretutindeni
te pot găsi, că - asemenea vieţii -
vii după mine.



NON MI SEPARO MAI

Non mi separo da te mai:
lascio solo gli occhi illuminando la mia partenza
nel sconosciuto, lacio solo i cappelli
neri e pieni  di bisbigli, lascio la notturna
spirale delle braccia - e in qualche posto, nascosto
da me stesso, il contorno dei momenti
che avevano stellato il tuo corpo. Lontano
dal sonno, dall'onda cambievole del giorno,
cammino cercando il mio senso e, spesso,
pensando e rimproverando a me stesso
la vita sconvolta di un uomo
che non e piu giovane, e da tutte 
le sue stelle, con ciascun nuovo 
ritorno rimangono sepre piu poche,
sempre piu lontane, sempre piu fredde...
Dove sono arrivato, che vecchio peccato trionfa
implacabile sopra di me? O, dimmi tu
che sei stata tante volte con me
un solo fiume,dimmi, dimmi ancora
quelle verita grandi e semplici,
che io perdo a volte.
Com'e bene saper che dappertutto
ti posso trovar, che - simile alla vita -
vieni dietro a me.



I NEVER SEPARATE 

I never separate from you:
I leave only the eyes lighting my departure
in the unknown, I leave only the black
hair full of whispers, I leave the nocturnal
spiral of the arms - and, somewhere, hidden
from myself, the outline of some moments
that have stared your body. Far away
from sleep, from the mutable wave of the day,
I walk looking for my meaning and, often,
thinking and reproaching myself
the troubled life of a man
who is not young anymore, e from 
all his stars, with every new 
return, remain less, more far, more cold...
Where have I come, what old sin
is implacably triumphing over me? O, tell me,
you , who have been  so many times with me
a single river, tell me,  tell me again
those great and simple truths,
that I lose now and then.
How good it is to know that everywhere
I can find you, that - alike the life -
you come after me.