Radu Cârneci

ROMANŢĂ DE TOAMNĂ

Bîntuie-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee,

reînsemnîndu-mi pe scut
ora de piatră tîrzie -
şi ce suav început :
zarea-i de veşnicie.

O, ce frumos cîntă cer
peste taina albastră
şi ce bun temnicer
carnea sihastră !

Niciodată, nicicum
n-o să moară tăcerea,
iată-ne, iarăşi tăcum :
sîngele tace ca mierea,

căci e-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee...


ROMANZA D' AUTUNNO

Vaga nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea,

Risegnando sul mio scudo
l'ora di pietra tarda -
ma che soave inizio :
l'eterno orizzonte, guarda.

O, come bello canta il cielo
sopra l'azzurro mistero
e che buon carceriere
e la solitaria carne !

Mai, in nessun modo
il silenzio morira,
eccoci, ancora in silenzio :
come il miele il sangue tacera,

perche c'e nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea.


AUTUMN ROMANCE

Is wandering in my soul,
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid,

marking on my shield
the late stone hour -
and what a suave beginning :
the eternal horizon.

Oh, how beautifully the sky is singing
over the blue mystery
and what a good jailer
is the solitary flesh !

Never, no way
the silence will die,
here, we have ceased to speak :
the blood is silent like honey,

because it is in my soul
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid.