12.11.2013
Lucian Blaga
AMURG DE TOAMNĂ
Din vîrf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţîţă
jeraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
CREPUSCOLO D'AUTUNNO
Dalla cima delle montagne il tramonto soffia
con rosse labbra
nella cenere ancora calda di qualche nuvola
e attizza
il nascosto fuoco
sotto il sottile velo di cenere.
Un raggio
che viene correndo dall'ovest
raccoglie le sue ali e scende tremante
su una foglia :
ma e troppo pesante il fardello -
e la foglia cade.
O, l'anima !
Nasconderla meglio nel petto
e piu profondamente,
per non raggiungerla nessun raggio di luce :
crollerebbe.
E autunno.
AUTUMN TWILIGHT
From the top of the mountains the twilight blows
with red lips
over the hot ashes of some clouds
and stirs up
the hidden fire
under their thin veil of ashes.
A ray
that comes running from the west
gathers her wings and gets down shaking
on a leaf :
but it's too heavy burden -
and the leaf falls.
Oh, the soul !
Let me hide it better in my chest
and deeper,
no ray of light to reach him :
would collapse.
It is autumn.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.