A FI IUBITĂ
Murişi, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte...
Cu dragosteai-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu-nainte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa.
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă aspră soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit...Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti.
Să mori iubind!...Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!
ESSERE AMATA
Sei morta,o, Beatrice, nel fior di santa eta...
Con il suo amore il poeta rivivere t'ha fatto;
Per i suoi versi sempre ci sta dinanzi
Il tuo dolce viso, perche Dante t'ha amato.
E stato, o, Eloisa, fatale il mattino.
Da Abelard amata, la tua fede fu sincera,
E - giglio nel convento - la tua vita e finita.
Ma, come di Beatrice, io son gelosa di te.
Tu piangi il Cid, Ximena, perche, la sorte dura
A te e stata avversa e non lo puoi piu vedere.
Lui ti amo...L'amore vince anche la morte;
Percio per sempre io viva ti rendero.
Ah, saperti amata! Santa felicita!
Ti vien da pianger, ma lacrime celesti!
Morire amando!...Ah, fortunata morte.
Quando muori in splendore, cosi riviverai!
TO BE LOVED
You died, o, Beatrice, in the bloom of holy youth...
With his love the poet has enlivened you;
Through his lines your sweet image
Stand before us, for Dante has loved you.
It was, o, Heloise, fatal to you the morning.
You was loved by Abelard, but your faith was sincere.
And - lily in the convent - you ended your life.
But,as of Beatrice, I am gelous of you.
You mourn the Cid, Ximena, the merciless fate
To you is hostile and you can't see him anymore.
He loved you...Even the death wins love;
Therefore I always make you alive.
Ah, to know you are loved! What a happy feeling!
Then you feel like crying, but heavenly tears.
To die in love!...Ah, blessed and lucky death.
When you die in splendour, so you will live again!
UMBRA PLOPILOR
Şi vom călători odată
Pe unde n-am mai fost nicicînd,
Cu umbra plopilor, ciudată,
Alunecînd, alunecînd...
Şi va rămîne-n urma noastră
Doar tremurarea unui gînd,
Cu umbra plopilor, albastră,
Alunecînd, alunecînd...
De va mai fi o amintire,
Şi ea va trece, vrînd, nevrînd,
Cu umbra plopilor, subţire,
Alunecînd, alunecînd.
Dă-mi gura ta, şi mă sărută,
Şi stele vor cădea pe rînd,
Cu umbra plopilor, tăcută,
Aluunecînd, alunecînd...
Şi-ai să auzi, înfiorată,
Cum trece-al lumii foşnet blînd,
Cu umbra plopilor, culcată,
Alunecînd, alunecînd.
L'OMBRA DEI PIOPPI
E andremo a viaggiare
La dove non siamo stati mai,
Con l'ombra dei pioppi, strana,
A scivolare, a scivolare...
E restera dietro a noi
Un pensiero tremolare,
Con l'ombra dei pioppi, azzurra,
A scivolare, a scivolare...
E se rimanera un ricordo
Sara presto a passare
Con l'ombra dei pioppi, sottile,
A scivolare, a scivolare...
Dammi la tua bocca con un bacio
E le stelle andrano a crollare,
Con l'ombra dei pioppi, taciuta,
A scivolare, a scivolare...
E sentirai, rabbrividita,
Il gentile fruscio passare,
Con l'ombra dei pioppi, sdraiata,
A scivolare, a scivolare...
THE SHADOW OF THE POPLARS
We shall travel some day
Where we never has been,
With the shadow of the poplars,strange,
Shifting, shifting...
And behind us will stay
Only the trembling of a thought,
With the shadow of the plopars, blue,
Shifting, shifting...
Even if will be some memory
It will pass immediately
With the sdadow of thepoplars,narrow,
shifting, shifting...
Give me your mouth and kiss me,
And the stars will fall in turn,
With the shadow of the poplars, silent,
Shifting, shifting...
And you will listen,thrilling,
To the passing rustle of the world,
With the shadow of the poplars, lying,
Shifting, shifting...
DESPRE LUCRURI ŞI ZEI
Întuneric, tăcere şi pură uitare
Se află în miezul oricărui lucru,
În adîncul şi în esenţa fiecărui lucru,
În adîncul soarelui şi a lunii,
În adîncul pămîntului vechi şi a mării vechi,
În adîncul oricărei forme, realităţi, întruchipări şi puteri
Revelate sau irelevate,
În adîncul gîndului şi a părerii,
În adîncul inimii şi în adîncul ochilor lumii.
Şi datorită lor lumea e plină de zei zîmbitori.
Şi iar sînt vii himerele zăcute în pămîntul vechi,
Chiar dacă, orice am spune şi orice am fi,
Moartea ne spune nu,
Muşcînd ca o lupoaică din propria ei umbră
Şi din noi.
DELLE COSE E DEGLI DEI
Oscurita, silenzio e puro oblio
Ci sono nel mezzo di ogni cosa,
Nel fondo e nell'essenza di ogni cosa,
Nel fondo del sole e della luna,
Nel fondo della vecchia terra e del vecchio mare,
Nel fondo di ogni forma, realta, imaginazione e potere
Rivelate o non rivelate,
Nel fondo del pensiero e dell'illusione,
Nel fondo del cuore e degli occhi del mondo.
E grazie a loro il mondo e pieno di dei sorridenti.
E ancora sono vive le chimere giaciute nella vecchia terra,
Anche se, qualsiasi cosa dicessimo e qualsiasi cosa fossimo,
La morte ci dice di no,
Mordendo come un lupo la propria ombra
E noi.
ABOUT THINGHS AND GODS
Darkness, silence and oblivion
There are in the middle of each thing,
In the depth and in the essence of each thing,
In the depth of the sun and of the moon,
In de depth of the old earth and of the old sea,
In the depth of each shape, reality, imagination and power
Revealed or not revealed,
In the depth of the thought and illusion,
In the depth of the heart and eyes of the world.
And thanks to them the world is full of smiling gods.
And again are alive the chimeras lying in the old earth,
Even if, no matter we would say and no matter we would be,
The death tells us no,
Bites like a wolf its own shadow
And us.
CÎND PLECI
De fiecare dată cînd pleci
Pe geam se-ntinde gri
O peliculă groasă de singurătate.
De fiecare dată cînd pleci
Îmi cade pe prag
O pasăre murind.
QUANDO TE NE VAI
Ogni volta che te ne vai
Sulla finestra si stende griggia
una spessa pelicola di solitudine.
Ogni volta che te ne vai
Cade sulla mia soglia
Un uccello morente.
WHEN YOU GO AWAY
Every time you go away
On my window spreads grey
A thick pellicle of loneliness.
Every time you go away
A dying bird
Falls on my threshold.
LUT
Cuie în tîmple,
cuvinte, imagini.
În rest,
lutul unui pumn de vise.
LUTO
Chiodi nelle tempie,
parole, immagini.
Nel resto,
il luto di un mano di sogni.
EARTH
Nails in the temples
words, images.
In rest,
the earth of a handful of dreams.
CÎNTEC DEPLIN
N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surîd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frînturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cînecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
CANTO TOTALE
Non loderesti se non sapessi maledire,
Sorridono soltanto quelli che sanno sospirare,
Oggi non ameresti se mai gemessi,
Se non ci fosse il pianto, non porteresti luce.
E se la tua ferita solo non curassi,
Con il tuo mano non curasti le ferite altrui.
Non brameresti il paradiso
Se non avessi un po' d'inferno in te.
Che non ti puoi alzar se mai non cadi
Con la fronte giu, nella polvere amara,
E se vivi ancora nel canto d'oggi
E perche morivi nella lacrima di ieri.
FULL SONG
You wouldn't praise if you wouldn't curse,
Smile only those who know to sigh,
Today you wouldn't love if you wouldn't moan,
If you wouldn't weep you wouldn't carry light.
And if you wouldn't cure your wound alone,
With your hand you wouldn't cure foreign wounds.
You wouldn't long for paradise
If you wouldn't have a piece of hell in you.
Cause you can't rise if you never fall
With your forehead in bitter dust,
And if you are alive in this song
It is because you were dying last.
DESPRINDERE
Mă voi retrage înăuntrul meu
Ca un melc şi voi dormi adînc.
Mă voi desprinde
Cum o frunză din foşnetul pădurii.
Absorbit de ritmul lăuntric
Voi intra în marele ritm
Al materiei tăcute.
Sufletul se va ridica în văzduh
Asemeni unui zbor de ciocîrlie rănită
Şi nu va mai plînge.
DISTACCO
Mi ritiro dentro di me
Come una lumaca e dormiro profondamente.
Mi distacchero
Come una foglia dal fruscio del bosco.
Assorto dal ritmo interiore
Entrero nel gran ritmo
Della materia silenziosa.
L'anima si alzera nell'aria
Simile ad un'allodola ferita
E non piangera piu.
DETACHMENT
I shall retire within me
Like a snail and I shall deeply sleep.
I shall detach
Like a leaf from the rustling of the woods.
Absorbed by the inner rhythm
I shall enter the great rhythm
Of the silent matter.
The soul will rise in the air
Alike a wounded skylark
And it will cry no more.
ROMANŢĂ DE TOAMNĂ
Bîntuie-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee,
reînsemnîndu-mi pe scut
ora de piatră tîrzie -
şi ce suav început :
zarea-i de veşnicie.
O, ce frumos cîntă cer
peste taina albastră
şi ce bun temnicer
carnea sihastră !
Niciodată, nicicum
n-o să moară tăcerea,
iată-ne, iarăşi tăcum :
sîngele tace ca mierea,
căci e-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee...
ROMANZA D' AUTUNNO
Vaga nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea,
Risegnando sul mio scudo
l'ora di pietra tarda -
ma che soave inizio :
l'eterno orizzonte, guarda.
O, come bello canta il cielo
sopra l'azzurro mistero
e che buon carceriere
e la solitaria carne !
Mai, in nessun modo
il silenzio morira,
eccoci, ancora in silenzio :
come il miele il sangue tacera,
perche c'e nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea.
AUTUMN ROMANCE
Is wandering in my soul,
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid,
marking on my shield
the late stone hour -
and what a suave beginning :
the eternal horizon.
Oh, how beautifully the sky is singing
over the blue mystery
and what a good jailer
is the solitary flesh !
Never, no way
the silence will die,
here, we have ceased to speak :
the blood is silent like honey,
because it is in my soul
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid.
CEAŢA CARE COBOARĂ
Ceaţa care coboară
Este pleoapa ta
Lăsată somnoroasă peste lume ?
Lumea visează
Dincolo de ea
Şi numai eu am fost uitată
Trează
Anume
Să văd cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbător,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
încet, încet în soare ?
Să văd cum moartea limpede
Din când în când
Se tulbură visând
C-am fost uitată trează
Anume
Ca să poată să mă doară
Pleoapa ta care coboară
Înduioşată peste lume ?
LA NEBBIA CHE
La nebbia che sta scendendo
E la tua palpebra
Lasciata assonnata sopra il mondo ?
Il mondo sta sognando
Di la di essa
E soltanto io sono stata dimenticata
Sveglia
Per vedere come il sonno
Corre nella morte buono,
Immutabile,
Come una sorgente
Che tramonta nel mare,
Come le stelle che tramontano
Piano piano nel sole ?
Per vedere come la morte chiara
Ogni tanto
Si turba sognando
Che sono stata dimenticata sveglia
Appunto
Che mi dolga
La tua palpebra che scende
Intenerita sul mondo ?
THE MIST WHICH IS FALLING
Is the mist which is falling
Your eyelid
Left sleepy over the world ?
The world is dreaming
Beyound it
And I was forgotten
Awake
Specially
To see how the sleep
Flows in the death, good,
Unchanged,
Like a spring
Setting down in the sea,
Like the stars are setting down
Slowly in the sun ?
To see how the clear death
Sometimes,
Grows dim dreaming
That I was forgotten awake
In order that
Your eyelid hurt me
Falling tenderly
On the world?
AMURG DE TOAMNĂ
Din vîrf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţîţă
jeraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
CREPUSCOLO D'AUTUNNO
Dalla cima delle montagne il tramonto soffia
con rosse labbra
nella cenere ancora calda di qualche nuvola
e attizza
il nascosto fuoco
sotto il sottile velo di cenere.
Un raggio
che viene correndo dall'ovest
raccoglie le sue ali e scende tremante
su una foglia :
ma e troppo pesante il fardello -
e la foglia cade.
O, l'anima !
Nasconderla meglio nel petto
e piu profondamente,
per non raggiungerla nessun raggio di luce :
crollerebbe.
E autunno.
AUTUMN TWILIGHT
From the top of the mountains the twilight blows
with red lips
over the hot ashes of some clouds
and stirs up
the hidden fire
under their thin veil of ashes.
A ray
that comes running from the west
gathers her wings and gets down shaking
on a leaf :
but it's too heavy burden -
and the leaf falls.
Oh, the soul !
Let me hide it better in my chest
and deeper,
no ray of light to reach him :
would collapse.
It is autumn.
ATÎT DE SINGUR
atît de singur încît cerul s-a fărîmiţat peste lume.
încetul cu încetul mi-a crescut sub fereastră
un pămînt galben. unii ziceau că ar fi luna
alţii spuneau că ar fi razele lunii reflectate
în apă dar eu ştiam că nu-i decît trupul unui
bărbat fericit zămislit din pămînt galben.
COSI SOLO
cosi solo che il cielo si e sbriciolato sopra il mondo.
pian piano e cresciuto sotto la mia finestra
una terra gialla. alcuni dicevano che sarebbe la luna
alcuni i raggi della luna riflesse
nell'acqua ma io sapevo che non e che il corpo
di un uomo felice nato da terra gialla.
SO LONELY
so lonely that the sky has crumbled over the world.
slowly it was grown under my window
an yellow earth. some saied that it should be the moon
others the moon beams reflected
in the water but I knew that it was the body
of a happy man born of yellow earth.
NEGRU
fiecare dimineaţă este o alergare
între a fi şi a nu fi
cînd toate apele au culoarea înecului
într-o cameră fără umbre
doar gînduri metalice se întretaie
cu vibrări de negru
îmi ating oasele cu unghia
nu m-am cunoscut niciodată pînă la sfîrşit
mor într-o lume imaginară
între două vieţi
se ascunde un devorator de himere
cu faţa îngropată în pămînt
aceeaşi iubire în imagini suprapuse
NERO
ogni mattino e un correre
tra essere e non essere
quando tutte le acque sonno color annegamento
in una stanza senza ombre
solo pensieri metallici s'intrecciano
con vibrazioni di nero
toccano le mie ossa con le unghie
mai mi sono conosciuta fino alla fine
muoio in un mondo immaginario
tra due vite
si nasconde un divoratore di chimere
con la faccia sepolta nella terra
lo stesso amore in immagini sovrapposte
BLACK
every morning is a running
between to be or not to be
when all the waters have the color of the drowning
in a room without shadows
only metallic thoughts cross
with black vibrations
touch my bones with their nails
never I have known myself till the end
I am dying in a imaginary world
between two lifes
is hidding a devourer of chimeras
with his face buried n the earth
the same love in overlapped images
UMBRE
nu călcaţi pe umbre, umbra
e a vostră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cît eşti viu prin calendar
credincioasă ca un cîine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormînt
gîzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfînt
umbra Lunii-şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cît e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomolite
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia...
OMBRE
non camminare sulle ombre, l'ombra
e vostra provvisoriamente
la tua ombra giace ai tuoi piedi
quanto sei vivo
fedele come un cane
sta nell'invisibile catena
chi ci ha allacciato alle ombre
non sappremo mai
i cavalli e le quercie hanno delle ombre
i fiori sulle tombe
gli insetti, i bambini, la nostalgia
stanno all'ombra di un santo
l'ombra della Luna-imbroglione
nasconde poeti e ladri
e nelle sue rare eclissi
essa a tutti ci regala un'ombra
il mare, quanto sia il mare,
porta un'ombra in ogni onda
a volte in naufragi
chiamiamo l'ombra di una sponda
ombre, ombre infinite
che c'inseguono indomite
e se arrabbiamo il destino
stiamo nella sua ombra
solo Cristo non ha ombra
la sua ombra e di nessuno
ma i cristiani mendicano la sua ombra
col amin e alleluia...
SHADOWS
don't step on the shadows, the shadow
is temporarily yours
your shadow lies at your feet
as long as you are alive
faithful like a dog
it stands in the invisible chain
who has torn us to the shadows
never I will know
the horses and the oaks have shadows
the flowers on the grave
the bugs , the children, the yearning
stay in the shadow of a saint
the shadow of the Moon - humbug
hide poets and thieves
and in its rare eclipses
it gives a shadow to all
the sea, as large as it is,
carries a shadows in every wave
sometimes in the wrecks
we call the shadow of a shore
shadows, infinite shadows
which restless follow us
if we make angry the fate
we are shadowed by it
only Christ has no shadow
his shadow and nobody's
only the cristians beg his shadow
with amin and halleluiah...
POEM
cu o risipă de gesturi tragice
toată noaptea copacii şi-au smuls crengile
forţele vorbeau în întuneric un dialect de sibile bete
fumurile de coastă
schimbau macazul vînturilor
mierea se otrăvea în faguri
se simţea că lui Dumnezeu nu îi mai era destul că există
oamenii începuseră să înnebunească prin case
iar vulpile să şuiere-n sobe stinse
totdeauna se întîmplă ceva cînd întrebarea este
prea mare pentru răspuns
iar singura vizibilitate a timpului era vîntul
prin ramurile de afară
aducea uneori cu degete de copil
zgomotul rîului
dinspre arini
treceau cu fulgii lor şoptiţi norii
pe chipul adolescentin al mamei
i se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea
trei portocale palpitau la fereastră
în frigul ntermediar
o nouă inocenţă era posibilă
iar în vreme ce amintirea îşi alăpta uitarea
viaţa continua
POEMA
con un spreco di gesti tragici
tutta la notte gli alberi hanno strappato i loro rami
le forze parlavano nel buio un dialetto di sibille ubirache
i fumi di costa
cambiavano l'interuttore dei venti
il miele s'avvelenava nei favi
si sentiva che a Dio non bastava piu di esistere
la gente cominciava ad impazzire nelle case
e le volpi fischiavano nelle spente stufe
sempre accade qualcosa quando la domanda e
troppo grande per la risposta
e la sola visibilita del tempo era il vento
fra i rami fuori
portava a volte con ditta di bambino
il rumore del fiume
dagli ontani
scivolavano con le loro piume sussurando le nuvole
sul giovane viso della mamma
a lei e stata regalata la maternita
come all'improvviso la nevicata
tre arancie palpitavano alla finestra
nel freddo intermeidare
una nuova innocenza era possibile
e mentre il ricordo allattava la sua dimenticanza
la vita andava avanti
POEM
with a squandering of tragical gestures
all the night the trees torn away their branches
the forces were talking in the dark with a dialect of drunk sibyls
the coast smokes
were turning the points of the winds
the honey was poisoning itself within the combs
it was felt that to God wasn't enough to exist
the people began to get mad in the houses
and the foxes were whistling in the extinguished stoves
always is happening something when the question is
too big for the answer
and the only visibility of the time was the wind
among the outdoors branches
it was bringing sometimes with childish fingers
the rumor of the river
from the alder trees
were passing with their whispering downs the clouds
on my mother's teen face
she was given the motherhood
as suddenly the snowing
three oranges were thrilling at the window
in the intermediary cold
a new innocence was possible
and while the memory was nursing its oblivon
life was going on
.jpg)
.jpg){kind=spacer}
