A FI IUBITĂ Murişi, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte... Cu dragosteai-i poetul te-a însufleţit; Prin versurile sale ne stă mereu-nainte Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit. Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa. De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez, Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa. Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez. Tu plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă aspră soarta Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea. El te-a iubit...Iubirea învinge chiar şi moartea; De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia! Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire! Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti. Să mori iubind!...Ah, moarte de har şi norocire. Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti! ESSERE AMATA Sei morta,o, Beatrice, nel fior di santa eta... Con il suo amore il poeta rivivere t'ha fatto; Per i suoi versi sempre ci sta dinanzi Il tuo dolce viso, perche Dante t'ha amato. E stato, o, Eloisa, fatale il mattino. Da Abelard amata, la tua fede fu sincera, E - giglio nel convento - la tua vita e finita. Ma, come di Beatrice, io son gelosa di te. Tu piangi il Cid, Ximena, perche, la sorte dura A te e stata avversa e non lo puoi piu vedere. Lui ti amo...L'amore vince anche la morte; Percio per sempre io viva ti rendero. Ah, saperti amata! Santa felicita! Ti vien da pianger, ma lacrime celesti! Morire amando!...Ah, fortunata morte. Quando muori in splendore, cosi riviverai! TO BE LOVED You died, o, Beatrice, in the bloom of holy youth... With his love the poet has enlivened you; Through his lines your sweet image Stand before us, for Dante has loved you. It was, o, Heloise, fatal to you the morning. You was loved by Abelard, but your faith was sincere. And - lily in the convent - you ended your life. But,as of Beatrice, I am gelous of you. You mourn the Cid, Ximena, the merciless fate To you is hostile and you can't see him anymore. He loved you...Even the death wins love; Therefore I always make you alive. Ah, to know you are loved! What a happy feeling! Then you feel like crying, but heavenly tears. To die in love!...Ah, blessed and lucky death. When you die in splendour, so you will live again!
UMBRA PLOPILOR Şi vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicînd, Cu umbra plopilor, ciudată, Alunecînd, alunecînd... Şi va rămîne-n urma noastră Doar tremurarea unui gînd, Cu umbra plopilor, albastră, Alunecînd, alunecînd... De va mai fi o amintire, Şi ea va trece, vrînd, nevrînd, Cu umbra plopilor, subţire, Alunecînd, alunecînd. Dă-mi gura ta, şi mă sărută, Şi stele vor cădea pe rînd, Cu umbra plopilor, tăcută, Aluunecînd, alunecînd... Şi-ai să auzi, înfiorată, Cum trece-al lumii foşnet blînd, Cu umbra plopilor, culcată, Alunecînd, alunecînd. L'OMBRA DEI PIOPPI E andremo a viaggiare La dove non siamo stati mai, Con l'ombra dei pioppi, strana, A scivolare, a scivolare... E restera dietro a noi Un pensiero tremolare, Con l'ombra dei pioppi, azzurra, A scivolare, a scivolare... E se rimanera un ricordo Sara presto a passare Con l'ombra dei pioppi, sottile, A scivolare, a scivolare... Dammi la tua bocca con un bacio E le stelle andrano a crollare, Con l'ombra dei pioppi, taciuta, A scivolare, a scivolare... E sentirai, rabbrividita, Il gentile fruscio passare, Con l'ombra dei pioppi, sdraiata, A scivolare, a scivolare... THE SHADOW OF THE POPLARS We shall travel some day Where we never has been, With the shadow of the poplars,strange, Shifting, shifting... And behind us will stay Only the trembling of a thought, With the shadow of the plopars, blue, Shifting, shifting... Even if will be some memory It will pass immediately With the sdadow of thepoplars,narrow, shifting, shifting... Give me your mouth and kiss me, And the stars will fall in turn, With the shadow of the poplars, silent, Shifting, shifting... And you will listen,thrilling, To the passing rustle of the world, With the shadow of the poplars, lying, Shifting, shifting...
DESPRE LUCRURI ŞI ZEI Întuneric, tăcere şi pură uitare Se află în miezul oricărui lucru, În adîncul şi în esenţa fiecărui lucru, În adîncul soarelui şi a lunii, În adîncul pămîntului vechi şi a mării vechi, În adîncul oricărei forme, realităţi, întruchipări şi puteri Revelate sau irelevate, În adîncul gîndului şi a părerii, În adîncul inimii şi în adîncul ochilor lumii. Şi datorită lor lumea e plină de zei zîmbitori. Şi iar sînt vii himerele zăcute în pămîntul vechi, Chiar dacă, orice am spune şi orice am fi, Moartea ne spune nu, Muşcînd ca o lupoaică din propria ei umbră Şi din noi. DELLE COSE E DEGLI DEI Oscurita, silenzio e puro oblio Ci sono nel mezzo di ogni cosa, Nel fondo e nell'essenza di ogni cosa, Nel fondo del sole e della luna, Nel fondo della vecchia terra e del vecchio mare, Nel fondo di ogni forma, realta, imaginazione e potere Rivelate o non rivelate, Nel fondo del pensiero e dell'illusione, Nel fondo del cuore e degli occhi del mondo. E grazie a loro il mondo e pieno di dei sorridenti. E ancora sono vive le chimere giaciute nella vecchia terra, Anche se, qualsiasi cosa dicessimo e qualsiasi cosa fossimo, La morte ci dice di no, Mordendo come un lupo la propria ombra E noi. ABOUT THINGHS AND GODS Darkness, silence and oblivion There are in the middle of each thing, In the depth and in the essence of each thing, In the depth of the sun and of the moon, In de depth of the old earth and of the old sea, In the depth of each shape, reality, imagination and power Revealed or not revealed, In the depth of the thought and illusion, In the depth of the heart and eyes of the world. And thanks to them the world is full of smiling gods. And again are alive the chimeras lying in the old earth, Even if, no matter we would say and no matter we would be, The death tells us no, Bites like a wolf its own shadow And us.
CÎND PLECI De fiecare dată cînd pleci Pe geam se-ntinde gri O peliculă groasă de singurătate. De fiecare dată cînd pleci Îmi cade pe prag O pasăre murind. QUANDO TE NE VAI Ogni volta che te ne vai Sulla finestra si stende griggia una spessa pelicola di solitudine. Ogni volta che te ne vai Cade sulla mia soglia Un uccello morente. WHEN YOU GO AWAY Every time you go away On my window spreads grey A thick pellicle of loneliness. Every time you go away A dying bird Falls on my threshold.
LUT Cuie în tîmple, cuvinte, imagini. În rest, lutul unui pumn de vise. LUTO Chiodi nelle tempie, parole, immagini. Nel resto, il luto di un mano di sogni. EARTH Nails in the temples words, images. In rest, the earth of a handful of dreams.
CÎNTEC DEPLIN N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi, Surîd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, Cu mîna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frînturi de rai De n-ai purta un ciob de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi Cu fruntea jos, în pulberea amară, Şi dacă-nvii în cînecul de azi E că mureai în lacrima de-aseară. CANTO TOTALE Non loderesti se non sapessi maledire, Sorridono soltanto quelli che sanno sospirare, Oggi non ameresti se mai gemessi, Se non ci fosse il pianto, non porteresti luce. E se la tua ferita solo non curassi, Con il tuo mano non curasti le ferite altrui. Non brameresti il paradiso Se non avessi un po' d'inferno in te. Che non ti puoi alzar se mai non cadi Con la fronte giu, nella polvere amara, E se vivi ancora nel canto d'oggi E perche morivi nella lacrima di ieri. FULL SONG You wouldn't praise if you wouldn't curse, Smile only those who know to sigh, Today you wouldn't love if you wouldn't moan, If you wouldn't weep you wouldn't carry light. And if you wouldn't cure your wound alone, With your hand you wouldn't cure foreign wounds. You wouldn't long for paradise If you wouldn't have a piece of hell in you. Cause you can't rise if you never fall With your forehead in bitter dust, And if you are alive in this song It is because you were dying last.
DESPRINDERE Mă voi retrage înăuntrul meu Ca un melc şi voi dormi adînc. Mă voi desprinde Cum o frunză din foşnetul pădurii. Absorbit de ritmul lăuntric Voi intra în marele ritm Al materiei tăcute. Sufletul se va ridica în văzduh Asemeni unui zbor de ciocîrlie rănită Şi nu va mai plînge. DISTACCO Mi ritiro dentro di me Come una lumaca e dormiro profondamente. Mi distacchero Come una foglia dal fruscio del bosco. Assorto dal ritmo interiore Entrero nel gran ritmo Della materia silenziosa. L'anima si alzera nell'aria Simile ad un'allodola ferita E non piangera piu. DETACHMENT I shall retire within me Like a snail and I shall deeply sleep. I shall detach Like a leaf from the rustling of the woods. Absorbed by the inner rhythm I shall enter the great rhythm Of the silent matter. The soul will rise in the air Alike a wounded skylark And it will cry no more.
ROMANŢĂ DE TOAMNĂ Bîntuie-n sufletul meu sufletul tău, femeie, precum în rana de zeu dulce pleoapa de zee, reînsemnîndu-mi pe scut ora de piatră tîrzie - şi ce suav început : zarea-i de veşnicie. O, ce frumos cîntă cer peste taina albastră şi ce bun temnicer carnea sihastră ! Niciodată, nicicum n-o să moară tăcerea, iată-ne, iarăşi tăcum : sîngele tace ca mierea, căci e-n sufletul meu sufletul tău, femeie, precum în rana de zeu dulce pleoapa de zee... ROMANZA D' AUTUNNO Vaga nella mia anima la tua anima, donna, come nella ferita di un dio dolce la palpebra d'una dea, Risegnando sul mio scudo l'ora di pietra tarda - ma che soave inizio : l'eterno orizzonte, guarda. O, come bello canta il cielo sopra l'azzurro mistero e che buon carceriere e la solitaria carne ! Mai, in nessun modo il silenzio morira, eccoci, ancora in silenzio : come il miele il sangue tacera, perche c'e nella mia anima la tua anima, donna, come nella ferita di un dio dolce la palpebra d'una dea. AUTUMN ROMANCE Is wandering in my soul, your soul, woman, as in a god's wound a godess' sweet eyelid, marking on my shield the late stone hour - and what a suave beginning : the eternal horizon. Oh, how beautifully the sky is singing over the blue mystery and what a good jailer is the solitary flesh ! Never, no way the silence will die, here, we have ceased to speak : the blood is silent like honey, because it is in my soul your soul, woman, as in a god's wound a godess' sweet eyelid.
CEAŢA CARE COBOARĂ Ceaţa care coboară Este pleoapa ta Lăsată somnoroasă peste lume ? Lumea visează Dincolo de ea Şi numai eu am fost uitată Trează Anume Să văd cum somnul Curge-n moarte bun, Neschimbător, Ca un izvor Care apune-n mare, Ca stelele care apun încet, încet în soare ? Să văd cum moartea limpede Din când în când Se tulbură visând C-am fost uitată trează Anume Ca să poată să mă doară Pleoapa ta care coboară Înduioşată peste lume ? LA NEBBIA CHE La nebbia che sta scendendo E la tua palpebra Lasciata assonnata sopra il mondo ? Il mondo sta sognando Di la di essa E soltanto io sono stata dimenticata Sveglia Per vedere come il sonno Corre nella morte buono, Immutabile, Come una sorgente Che tramonta nel mare, Come le stelle che tramontano Piano piano nel sole ? Per vedere come la morte chiara Ogni tanto Si turba sognando Che sono stata dimenticata sveglia Appunto Che mi dolga La tua palpebra che scende Intenerita sul mondo ? THE MIST WHICH IS FALLING Is the mist which is falling Your eyelid Left sleepy over the world ? The world is dreaming Beyound it And I was forgotten Awake Specially To see how the sleep Flows in the death, good, Unchanged, Like a spring Setting down in the sea, Like the stars are setting down Slowly in the sun ? To see how the clear death Sometimes, Grows dim dreaming That I was forgotten awake In order that Your eyelid hurt me Falling tenderly On the world?
AMURG DE TOAMNĂ Din vîrf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-aţîţă jeraticul ascuns sub vălul lor subţire de cenuşă. O rază ce vine-n goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurînd pe-o frunză : dar prea e grea povara - şi frunza cade. O, sufletul ! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adînc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină : s-ar prăbuşi. E toamnă. CREPUSCOLO D'AUTUNNO Dalla cima delle montagne il tramonto soffia con rosse labbra nella cenere ancora calda di qualche nuvola e attizza il nascosto fuoco sotto il sottile velo di cenere. Un raggio che viene correndo dall'ovest raccoglie le sue ali e scende tremante su una foglia : ma e troppo pesante il fardello - e la foglia cade. O, l'anima ! Nasconderla meglio nel petto e piu profondamente, per non raggiungerla nessun raggio di luce : crollerebbe. E autunno. AUTUMN TWILIGHT From the top of the mountains the twilight blows with red lips over the hot ashes of some clouds and stirs up the hidden fire under their thin veil of ashes. A ray that comes running from the west gathers her wings and gets down shaking on a leaf : but it's too heavy burden - and the leaf falls. Oh, the soul ! Let me hide it better in my chest and deeper, no ray of light to reach him : would collapse. It is autumn.
ATÎT DE SINGUR atît de singur încît cerul s-a fărîmiţat peste lume. încetul cu încetul mi-a crescut sub fereastră un pămînt galben. unii ziceau că ar fi luna alţii spuneau că ar fi razele lunii reflectate în apă dar eu ştiam că nu-i decît trupul unui bărbat fericit zămislit din pămînt galben. COSI SOLO cosi solo che il cielo si e sbriciolato sopra il mondo. pian piano e cresciuto sotto la mia finestra una terra gialla. alcuni dicevano che sarebbe la luna alcuni i raggi della luna riflesse nell'acqua ma io sapevo che non e che il corpo di un uomo felice nato da terra gialla. SO LONELY so lonely that the sky has crumbled over the world. slowly it was grown under my window an yellow earth. some saied that it should be the moon others the moon beams reflected in the water but I knew that it was the body of a happy man born of yellow earth.
NEGRU fiecare dimineaţă este o alergare între a fi şi a nu fi cînd toate apele au culoarea înecului într-o cameră fără umbre doar gînduri metalice se întretaie cu vibrări de negru îmi ating oasele cu unghia nu m-am cunoscut niciodată pînă la sfîrşit mor într-o lume imaginară între două vieţi se ascunde un devorator de himere cu faţa îngropată în pămînt aceeaşi iubire în imagini suprapuse NERO ogni mattino e un correre tra essere e non essere quando tutte le acque sonno color annegamento in una stanza senza ombre solo pensieri metallici s'intrecciano con vibrazioni di nero toccano le mie ossa con le unghie mai mi sono conosciuta fino alla fine muoio in un mondo immaginario tra due vite si nasconde un divoratore di chimere con la faccia sepolta nella terra lo stesso amore in immagini sovrapposte BLACK every morning is a running between to be or not to be when all the waters have the color of the drowning in a room without shadows only metallic thoughts cross with black vibrations touch my bones with their nails never I have known myself till the end I am dying in a imaginary world between two lifes is hidding a devourer of chimeras with his face buried n the earth the same love in overlapped images
UMBRE nu călcaţi pe umbre, umbra e a vostră temporar umbra-ţi şade la picioare cît eşti viu prin calendar credincioasă ca un cîine stă în lanţul nevăzut cine ne-a legat de umbre niciodată n-am ştiut caii şi stejarii-au umbre florile de pe mormînt gîzele, copiii, dorul stau la umbra unui sfînt umbra Lunii-şarlatană tăinuie poeţi şi hoţi şi-n eclipsele-i arare ea ne dă umbră la toţi marea, cît e ea de mare poartă umbre-n orice val uneori prin naufragii strigăm umbra unui mal umbre, umbre infinite ce ne pasc nedomolite iar de supărăm destinul stăm la umbra lui umbriţi doar Hristosul n-are umbră umbra lui şi-a nimănuia dar creştinii-i cerşim umbra în amin şi aleluia... OMBRE non camminare sulle ombre, l'ombra e vostra provvisoriamente la tua ombra giace ai tuoi piedi quanto sei vivo fedele come un cane sta nell'invisibile catena chi ci ha allacciato alle ombre non sappremo mai i cavalli e le quercie hanno delle ombre i fiori sulle tombe gli insetti, i bambini, la nostalgia stanno all'ombra di un santo l'ombra della Luna-imbroglione nasconde poeti e ladri e nelle sue rare eclissi essa a tutti ci regala un'ombra il mare, quanto sia il mare, porta un'ombra in ogni onda a volte in naufragi chiamiamo l'ombra di una sponda ombre, ombre infinite che c'inseguono indomite e se arrabbiamo il destino stiamo nella sua ombra solo Cristo non ha ombra la sua ombra e di nessuno ma i cristiani mendicano la sua ombra col amin e alleluia... SHADOWS don't step on the shadows, the shadow is temporarily yours your shadow lies at your feet as long as you are alive faithful like a dog it stands in the invisible chain who has torn us to the shadows never I will know the horses and the oaks have shadows the flowers on the grave the bugs , the children, the yearning stay in the shadow of a saint the shadow of the Moon - humbug hide poets and thieves and in its rare eclipses it gives a shadow to all the sea, as large as it is, carries a shadows in every wave sometimes in the wrecks we call the shadow of a shore shadows, infinite shadows which restless follow us if we make angry the fate we are shadowed by it only Christ has no shadow his shadow and nobody's only the cristians beg his shadow with amin and halleluiah...
POEM cu o risipă de gesturi tragice toată noaptea copacii şi-au smuls crengile forţele vorbeau în întuneric un dialect de sibile bete fumurile de coastă schimbau macazul vînturilor mierea se otrăvea în faguri se simţea că lui Dumnezeu nu îi mai era destul că există oamenii începuseră să înnebunească prin case iar vulpile să şuiere-n sobe stinse totdeauna se întîmplă ceva cînd întrebarea este prea mare pentru răspuns iar singura vizibilitate a timpului era vîntul prin ramurile de afară aducea uneori cu degete de copil zgomotul rîului dinspre arini treceau cu fulgii lor şoptiţi norii pe chipul adolescentin al mamei i se dăruise maternitatea ca din senin ninsoarea trei portocale palpitau la fereastră în frigul ntermediar o nouă inocenţă era posibilă iar în vreme ce amintirea îşi alăpta uitarea viaţa continua POEMA con un spreco di gesti tragici tutta la notte gli alberi hanno strappato i loro rami le forze parlavano nel buio un dialetto di sibille ubirache i fumi di costa cambiavano l'interuttore dei venti il miele s'avvelenava nei favi si sentiva che a Dio non bastava piu di esistere la gente cominciava ad impazzire nelle case e le volpi fischiavano nelle spente stufe sempre accade qualcosa quando la domanda e troppo grande per la risposta e la sola visibilita del tempo era il vento fra i rami fuori portava a volte con ditta di bambino il rumore del fiume dagli ontani scivolavano con le loro piume sussurando le nuvole sul giovane viso della mamma a lei e stata regalata la maternita come all'improvviso la nevicata tre arancie palpitavano alla finestra nel freddo intermeidare una nuova innocenza era possibile e mentre il ricordo allattava la sua dimenticanza la vita andava avanti POEM with a squandering of tragical gestures all the night the trees torn away their branches the forces were talking in the dark with a dialect of drunk sibyls the coast smokes were turning the points of the winds the honey was poisoning itself within the combs it was felt that to God wasn't enough to exist the people began to get mad in the houses and the foxes were whistling in the extinguished stoves always is happening something when the question is too big for the answer and the only visibility of the time was the wind among the outdoors branches it was bringing sometimes with childish fingers the rumor of the river from the alder trees were passing with their whispering downs the clouds on my mother's teen face she was given the motherhood as suddenly the snowing three oranges were thrilling at the window in the intermediary cold a new innocence was possible and while the memory was nursing its oblivon life was going on
.jpg)
.jpg){kind=spacer}
