Emil Isac

UŞĂ

Uşă, care de atîtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat şi a ieşit prin prag?
Al cui zîmbet ţi-a fost mai drag?
A cui mînă încet te-a desfăcut?
Cine te-a trîntit cînd a dispărut?

Uşă,
De cîte ori ai scîrţîit  cînd te-ai deschis?
Tu ascundeai şi boală, şi linişte, şi bucurie,
Cunoşteai pe toţi pe care i-ai închis
Şi trează ai stat în zorile albe, în noaptea tîrzie.

Uşă,
Tu ştii că de cîte ori veneam în zori
Păşeam tiptil cu zîmbet pe buze, în mîini cu flori,
Şi tremurînd te rugam să mă închizii cu ea,
Cu dragostea şi femeia mea.

Şi ceea ce atunci ai închis
Se făcu cîntec, se făcu vis.



PORTA

Porta, che tante volte ti apri,
Dimmi chi e entrato  ed e uscito sulla soglia?
Il sorriso di cui ti e stato piu caro?
La mano di cui ti e aprita leggermente?
Chi ti ha sbattuto quando se ne andato?

Porta,
Qoante volte hai scricchiolato quando ti sei aperta,
Tu nascondevi la malattia, la pace e la gioia,
Tu conoscevi tutti quanti hai chiuso
E sveglia sei stata all'alba e nella notte tarda.

Porta,
Tu sai che ogni tanto venivo all'alba
Camminando pian piano sorridente, con fiori tra le mani,
E tremando ti pregavo di chiudermi insieme a lei,
Insieme alla mia donna e amore.

E quello che allora hai chiuso
E diventato sogno, e diventato canto..



DOOR

Door, that open so many times,
Tell me who came in and get out on the threshold?
Whose smile was dear to you?
Whose hand slowly opened you?
Who slammed you when he lived?

Door, 
How many times have you creaked when you opened,
You hid the disease, the quiet and the joy,
You knew all those you have closed
And you stood awake at dawn and late in the night.

Door, 
You know any time I came at dawn
I used to step slowly, smiling, with flowers in my hands,
And trembling I used to ask you to close me with her,
With my love and my woman.

And what you have closed then
Turned into song, turned into dream.