Duiliu Zamfirescu

PALINODIE

Cînd toate trec, cînd anii fug,
Cînd ce-am dori nu se mai poate,
De ce ne chinuim pe rug,
Cătînd cuvîntul lor la toate?

Ce-a fost s-a dus, ce este, e
Şi va mai fi ce se cuvine.
Nu te munci să şti de ce,
Că nici nu poţi şi nici nu-i bine.

Ursita noastră e să fim
Himera dorului de-a fi,
Că sîntem ne-o închipuim
Din dorul de-a ne-nchipui.

Atinge-ţi degetul de gură
Şi suflă-n vînt o sărutare;
Atîta e. Orice făptură
O năzuinţă spre urmare.



PALINODIA

Quando tutto scorre, quando il tempo passa,
Quando i desideri sono proibiti,
Perche ci tormentiamo sul rogo ancora
Per tutto cercando una parola?

Quel che e stato se ne andato, 
E ci sara quel ch'essere dovra.
A saper perche non bisogna sforzarti,
Perche non puoi e non ti va.

La nostra sorte esser e
La chimera del desidero d'esser,
Che siamo ci immaginiamo
Per la brama di immaginarci.

Tocca la tua bocca con un ditto
E soffia nel vento un bacio;
Questo e tutto. Ogni creatura
Un'aspirazione verso il futuro.



PALINODY

When all is passing, and the time is gone,
When what we long for is possible no more,
Why do we torment ourselves on the pile
Searching a word for everything?

What was, is gone, what is, is
And what is needed that will be.
Do not strain yourself for knowing why,
Because you cannot and it is not well.

To be is our destiny
The chimera of the desire of being,
We imagine that we exist
For the sake of imagination.

Touch your mouth with a finger
And blow a kiss into the wind;
That is all. Every creature
An aspiration to the future.