CÎNTEC DE ÎNCURAJARE
Tu mă locuieşti
cum măduva,osul -
cum ploaia,norul -
cum privirea,ochii...
Dar eu sunt mort
ca un glonte
tras în amintirile
unui nou născut
Dar eu nu mai sunt
aidoma locului
prin care s-a prăbuşit
o stea în strigare
Dar eu sunt tu
alaltăierul
cel de răsalaltăieri
cel de niciodată
CANZONE DI INCORAGGIAMENTO
Tu mi abiti
come il midollo,l'osso -
come la pioggia,la nuvola -
come la vista,l'occhio...
Ma io sono morto
come una pallottola
sparato nei ricordi
di un neonato
Ma io non sono piu
simile al luogo
attraverso quale e crollata
una stella gridante
Ma io sono tu
l'altro ieri
quello dell'altro altro ieri
quello di mai piu
SONG OF ENCOURAGEMENT
You dwell inside me
like the marrow,the bone -
like the rain,the cloud -
like the look,the eyes...
But I am dead
like a bullet
shoot in the memories
of a new born
But I am not anymore
alike the place
through which has collapsed
a calling star
But I am you
the day before yesterday
that of the day before before yesterday
that of never
dar sunt şi amintiri adevărate
şi eu am umblat odată cu o amintire
în mîini, strîngînd-o atent,să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată - şi se rostogolise de-a dura
pe jos.)am .şters-o frumos, cu mîneca hainei,
nu mi-a fost frică.amintirile mele sunt mingi -
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă
din mîini, se pot rostogoli foarte departe -
şi mi-e lene să mai alerg după ele, să-mi las mîna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmin iau mai bine o alta.(şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată, cu o amintire
în braţe - (şi mă gîndeam, cu un rînjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminîndu-şi
drumul).şi parcă nu e tot una?
ma sono anche dei ricordi veri
anche io ho camminato una volta con un ricordo
tra le mani, stringendolo attentamente, per non scapare.
(mi aveva scivolato una volta - e si aveva rotolato
sul pavimento. l'ho spolverato con la manica,
non ho avuto paura. i miei ricordi sono palle -
non si rompono mai. ma se scapano
dalle mani, possono rotolare molto lontano
e ho ozio di correre dopo essi, lasciar la mia mano
sempre piu longa giu, per inseguire i ricordi.
meglio prendo un'altro.(anche questo puo essere falso.)
anche io ho camminato, dunque, una volta con un ricordo
tra le braccia -(e pensavo, con un ghigno
che in un libro famoso, no so chi
camminava con la sua testa nell'inferno, illuminando
la sua strada). non e lo stesso ?
but there are true memories too
me too I was walking once with a memory
in my hands, squeezing it carefully, to not slip out.
(it has slipped out once - and it had rolled
on the floor. I dusted it with my sleeve,
I wasn't afraid. my memories are balls -
they never get broken.but if they slip out
from my hands, they can roll very far
and I am too lazy to run after them, to let my hand
longer and longer down, to pursue the memories.
better I take another one.(and this might be false.)
hence I was walking, once, with a memory
in my arms - (and I thought, with a grin
that in a famous book, I don't know who
was walking with his head in his hands in the inferno,
lighting up his road). isn't the same thing?
FREGATA DE OASE
pluteşti graţioasă fregată de oase,
pe apele scurse din pîntec de mamă
şi-n zări o făptură, pe valuri stîncoase,
născută din neguri, în cîntec te cheamă.
sfidînd depărtarea, o altă poruncă
desferecă vîntul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.
de sus, dintre vele, se vede pămîntul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvîntul...
fregată de oase, pluteşti către vise.
LA FREGATA DI OSSA
galleggi graziosa fregata di ossa,
sulle acque scorrsi dal ventre di mamma
e all'orizzonte una creatura, su onde di roccia,
nata dal buio, cantando ti chiama.
sfidando la lontananza, un altro commandamento
scatena il vento: camminar contro!
e il cuor schiavo rinunzia al lavoro,
fregata di ossa, galleggi alla deriva.
da su, fra le vele, si scorge la terra,
una spiaggia soleggiata come ti ha promesso
Quel che ti ha detto, per segni, la parola...
fregata di ossa, galleggi verso i sogni.
THE FRIGATE OF BONES
float graceful frigate of bones,
on the waters flown down from motherly womb
at the horizon a creature, born from the darkness,
on rocky waves, singing calls you.
defying the distance, another commandment
unchains the wind: walk against!
and the slave heart gives up the work,
frigate of bones, you are drifting.
from the top, among the sails, is seen the earth,
a sunny beach as you was promised
by That who has told you, by signs, the word...
frigate of bones, you float to the dreams.
ATLET AL CRINILOR
Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales soldat,
descătuşat de inelul muierii,
descătuşat de pîinea de-acasă,
descătuşat de mîinile mamei, umflate.
Descheiat la gît, soldatul,
descheiat la nădragi,
descheiat la beregată.
ATLETA DEI GIGLI
Atleta dei gigli?
Puo darsi, ma il poeta e, piuttosto soldato,
scatenato dell'anello della donna,
scatenato del pane casalingo,
scatenato delle mani della mamma, gonfie.
Sbottonato al collo, il soldato,
sbottonato ai pantaloni,
sbottonato alla gola.
ATHLETE OF LILIES
Athlete of lilies?
Maybe, but the poet is, above all a soldier,
unchained from the ring of the woman,
unchained from the home bread,
unchained from his mother's swollen hands.
Unbuttoned at his neck, the soldier,
unbuttoned at his pants,
unbuttoned at his throat.
CÎND NE-AM URÎT ŞI NE-AM IUBIT PLÎNGÎND
Rememorare de-ntîmplări confuze,
Copii crucificaţi ca nişte Crişti,
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti
La marea invadată de meduze.
Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Pînă-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerîndu-ţi mai apoi din suflet scuze
Pentru minciuna că, oricum, exişti.
Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicînd
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,
Cînd ne-am urît şi ne-am iubit plîngînd,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La cîtă moarte adunam în gînd.
QUANDO CI ABBIAMO ODIATI E AMATI PIANGENDO
Ricordo di confusi eventi,
Bambini crocifissi come Cristo,
Guardiani allegri per angeli tristi
Al mare invaso di meduse.
Ti ho ordinato di non muoverti
Finche cogliero il freddo dalle tue labbra,
Chiedendoti poi di cuore scusa
Per la bugia che, in ogni modo, tu ci sei.
Ma non sarai mai cosi tranquilla
E piu obediente ad altro uomo mai
Come nella notte cieca e ardente,
Quando ci abbiamo odiato e amato piangendo,
Senza aver bisogno di parole
Per quanta morte c'era nella mente.
WHEN WE HATED AND LOVED EACH OTHER CRYING
Memory of confused events,
Children crucified like Christ
Joyful guardians for sad angels
At the sea invaded by jellyfishes.
I ordered you not move
Till I gather the cold from your lips,
Then begging pardon from my heart
For the lie that you, anyway, exist.
But you will never be so peaceful
And obedient to any other man
Than in the blind and burning night,
When we hated and loved each other crying,
Without needing any word
For how much death we had in mind.
BALADA PĂSĂRII
vie Lumina
venind, pe cale
inima-mi cere
pasăre lină
sufletu-n lacrimi
vrea, fără vină
numai să-l apere
numai să-l poarte
sus
peste moarte
LA BALLATA DELL'UCCELLO
che venga la Luce
camminando, sulla via
il cuor mi chiede
gentil uccello
l'animo in lacrime
vuol, senza colpa
solo che sia difeso
solo che sia portato
lassu
sopra la morte
THE BALLAD OF THE BIRD
let come the Light
walking, on the way
my heart asks me
gentle bird
my soul in tears
wants, without guilt
only to be defended
only to be carried
up
over the death
POATE CÎNDVA...
Poate cîndva se vor stinge pe lume durerile
Şi ne-om întoarce pe-acolo pe unde-am trăit,
Şi după noi s-or întoarce şi munţii şi mările,
Şi toţi acei pentru care cu sînge-am plătit.
Proaspăt născuţi vom păşi peste apele, clarele,
Ca Orion, dăruitul cu mers prin vîltori,
Vintul va trece prin noi fără piedici şi soarele,
Căci noi vom fi nişte gînduri de dor în culori.
Către un ţărm mă va duce lumina ta geamănă,
Şi m-a lăsa amintirii pe tandrul nisip,
Poate cîndva ne-om găsi mai uşor cei ce seamănă,
Nemaiputînd să ne-ascundem, ca azi, după chip.
FORSE UNA VOLTA...
Forse una volta si spegnerano al mondo i dolori
E torneremo laddove abbiam visuto,
E con noi tornerano le montagne e le mari,
E tutti quelli per cui abbiamo pagato con sangue.
Appena natti cammineremo sopra le chiare acque,
Come Orione, quel che cammina per le vortici,
Il vent passera attraverso noi, e il sole,
Perche saremo dei colorati pensieri.
Verso una riva mi portera la tua gemella luce,
E mi lascera al ricordo sulla tenera sabbia,
Forse una volta ci troveremo piu facile quelli che rassomigliamo,
Non potendo nasconderci, come oggi, dietro un volto.
MAYBE SOME TIME...
Maybe sometime the pains in the world will extinguish
And we shall return where we used to live,
And with us will return the mountains and the seas,
And all those we have payed with blood for.
New born we shall step over the clear waters,
Like Orion, who walks through the whirlpools,
The wind will pass through us, and the sun,
Because we shall be some coloured thoughts.
Towards a shore your twin light will drive me
And will let me to the memory on the tender sand,
Maybe some time we shall find each other more easily those who resemble,
Not being able to hide, as now, behind a face.
UŞĂ
Uşă, care de atîtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat şi a ieşit prin prag?
Al cui zîmbet ţi-a fost mai drag?
A cui mînă încet te-a desfăcut?
Cine te-a trîntit cînd a dispărut?
Uşă,
De cîte ori ai scîrţîit cînd te-ai deschis?
Tu ascundeai şi boală, şi linişte, şi bucurie,
Cunoşteai pe toţi pe care i-ai închis
Şi trează ai stat în zorile albe, în noaptea tîrzie.
Uşă,
Tu ştii că de cîte ori veneam în zori
Păşeam tiptil cu zîmbet pe buze, în mîini cu flori,
Şi tremurînd te rugam să mă închizii cu ea,
Cu dragostea şi femeia mea.
Şi ceea ce atunci ai închis
Se făcu cîntec, se făcu vis.
PORTA
Porta, che tante volte ti apri,
Dimmi chi e entrato ed e uscito sulla soglia?
Il sorriso di cui ti e stato piu caro?
La mano di cui ti e aprita leggermente?
Chi ti ha sbattuto quando se ne andato?
Porta,
Qoante volte hai scricchiolato quando ti sei aperta,
Tu nascondevi la malattia, la pace e la gioia,
Tu conoscevi tutti quanti hai chiuso
E sveglia sei stata all'alba e nella notte tarda.
Porta,
Tu sai che ogni tanto venivo all'alba
Camminando pian piano sorridente, con fiori tra le mani,
E tremando ti pregavo di chiudermi insieme a lei,
Insieme alla mia donna e amore.
E quello che allora hai chiuso
E diventato sogno, e diventato canto..
DOOR
Door, that open so many times,
Tell me who came in and get out on the threshold?
Whose smile was dear to you?
Whose hand slowly opened you?
Who slammed you when he lived?
Door,
How many times have you creaked when you opened,
You hid the disease, the quiet and the joy,
You knew all those you have closed
And you stood awake at dawn and late in the night.
Door,
You know any time I came at dawn
I used to step slowly, smiling, with flowers in my hands,
And trembling I used to ask you to close me with her,
With my love and my woman.
And what you have closed then
Turned into song, turned into dream.
INCONGRUENȚĂ
Așa se-ntîmplă printre întîlniri și ani,
Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit
Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi.
Și să-ți rămînă necăutată și dinainte pierdută
Ființa dreaptă,
Însemnarea ei,
Belșugul ei însingurat și nemințit.
Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare
Decît orice pătimire,
Decît orice soartă.
INCONGRUENZA
Cosi succede tra incontri ed anni,
Esser molto spesso cercato e in qualche modo trovato
Laddove non ci sei, ne puoi esserci.
E rimane non cercato e e dall'inizio perso
Il tuo vero essere,
La sua importanza,
La sua solitaria e senza bugia ricchezza.
Ma l'amore per la sorte e una passione piu grande
Di qualsiasi sofferenza,
Di qualsiasi destino.
INCONGRUITY
So it happens among meetings and years,
To be often looked for and found in some way
There where you are not and you cannot be.
And it remains unsearched and from the very beginning lost
Your true being,
Its significance,
Its solitary and unlied riches.
But the love for fate is a greater passion
Than any suffering,
Than any destiny.
PALINODIE
Cînd toate trec, cînd anii fug,
Cînd ce-am dori nu se mai poate,
De ce ne chinuim pe rug,
Cătînd cuvîntul lor la toate?
Ce-a fost s-a dus, ce este, e
Şi va mai fi ce se cuvine.
Nu te munci să şti de ce,
Că nici nu poţi şi nici nu-i bine.
Ursita noastră e să fim
Himera dorului de-a fi,
Că sîntem ne-o închipuim
Din dorul de-a ne-nchipui.
Atinge-ţi degetul de gură
Şi suflă-n vînt o sărutare;
Atîta e. Orice făptură
O năzuinţă spre urmare.
PALINODIA
Quando tutto scorre, quando il tempo passa,
Quando i desideri sono proibiti,
Perche ci tormentiamo sul rogo ancora
Per tutto cercando una parola?
Quel che e stato se ne andato,
E ci sara quel ch'essere dovra.
A saper perche non bisogna sforzarti,
Perche non puoi e non ti va.
La nostra sorte esser e
La chimera del desidero d'esser,
Che siamo ci immaginiamo
Per la brama di immaginarci.
Tocca la tua bocca con un ditto
E soffia nel vento un bacio;
Questo e tutto. Ogni creatura
Un'aspirazione verso il futuro.
PALINODY
When all is passing, and the time is gone,
When what we long for is possible no more,
Why do we torment ourselves on the pile
Searching a word for everything?
What was, is gone, what is, is
And what is needed that will be.
Do not strain yourself for knowing why,
Because you cannot and it is not well.
To be is our destiny
The chimera of the desire of being,
We imagine that we exist
For the sake of imagination.
Touch your mouth with a finger
And blow a kiss into the wind;
That is all. Every creature
An aspiration to the future.
