10.02.2014

Emil Botta



LECȚIA DE OPIUM

Anotimp transparent, al arderii.
Visătorii cu bărbi colilii,de fosfor,
pîlpîiau în vatra nopții,
licurici pe un straniu ogor.

Gîrbovit eram de măririle codrului,
pomul abuliei îmi șoptea numele:
Emil, fumătorule sălbatec, tăcut,
spune adio tărîmului acesta.

Copacule semeni cu Nimeni și Nicăieri,
copac funest al incertitudinii mele.
Aud melopeea morții vuind
prin flautul părelnicei iele.

Mîinile opiomanilor caută prin eter,
locul aventurilor diafane.
Viețile care încă nu s-au născut,
cerșesc halucinate un sărut.



LA LEZIONE DI OPIUM

Stagione trasparente, del bruciare.
I sognatori dalle barbe bianche, di fosforo,
tremolavano nel focolare della notte,
lucciole su uno strano campo.

Curvato ero per le grandezze della foresta,
l'albero dell'abulia sussurava il mio nome:
Emilio, fumatore selvaggio,silenzioso,
devi dire addio a questa terra.

Albero tu ti rassomigli a Nessuno e Mai,
albero fatale della mia incertezza.
Sento il canto della morte ruggiar
attraverso il flauto della cambievole fata.

Le mani dei fumatori di opium cercano nell'etere,
il luogo delle avventure diafane.
Le vite non nate finora
supplicano allucinanti un bacio.



OPIUM LESSON

Clear season, of burning,
The phosphorous-bearded dreamers,
were trembling in the hearth of the night,
fireflies on a strange field.

Bent I was because of the greatness of the woods,
the abulic tree whispered my name:
Emil, wild smoker, silent,
say farewell to this realm.

Tree you are alike Nobody and Nowhere,
deadly tree of my doubt.
I hear the song of the death roaring
across the flute of the mutable fairy.

The hands of the opium smokers seek in the ether,
the space of the diaphanous adventures.
The lifes yet unborn
beg hallucinatingly for a kiss.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...