Radu Florescu

ZUA A ŞAPTEA

ştiu că nimic nu mă mai poate salva.
lumea din care vin tremură.am aşteptat să se înalţe la cer
ca un vis în răpăitul ploii de vară.
noapte de noapte am aşteptat înfrigurat un semn.o flacără.
ţipătul unui copil în faţa ierburilor înalte.
cînd din întîmplare
am văzut ceaţa care se ridică din trupuri.
ştiam că nimic nu mă mai poate salva
poate doar umbra trufaşă a lunii
răsărind din paginile albe.
poate doar trupul locuind o lună ciudată.



IL SETTIMO GIORNO

so che niente mi puo salvare piu.
il mondo dal quale vengo trema. ho atteso di alzarsi nel cielo
come un sogno nello scrosciare della pioggia d'estate.
notte per notte ho atteso tremante un segno.una fiamma.
il grido di un bambino dinanzi alle erbe alte.
quando per caso
ho visto la nebbia che si alzava dai corpi.
sapevo che niente mi puo salvare piu
forse soltanto la superba ombra della luna
spuntando dai fogli bianchi.
forse soltanto il corpo abitando una luna strana.



THE SEVENTH DAY

I know that nothing can save me anymore.
the world from which I come is shaking. I waited it to rise in heaven
like a dream in the rattle of the summer rain.
night by night eager I have waited a sign.a flame.
the yell of a child before the tall grass.
when by chance
I have seen the mist rising from the bodies.
I knew that nothing can save me anymore
perhaps only the haughty shadow of the moon
rising from the white pages.
perhaps only the body dwelling a strange moon.