Vintilă Horia

                       
ÎNCHINARE

Prin tîrguri, Doamne, sufletul mi-alunec
Şi printre oameni în zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt şi răguşit : un flaut
Cu sunetul răpus de prea mult cîntec.

Te-aştept în dimineţi întunecate,
Prin zgomotul răscrucilor umblate
Şi-am obosit de cînd Te caut, Doamne,
Prin zvon de ierni şi prin uscate toamne.

Nu vezi ? Sunt singur si prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntîlnit în nici o cale.
Dă-mi semn să-nchin Minunaţiei Tale,
Condeiul greu, poemele si visul.

Fă-mi glasul drept si coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n mîini de aurore
Şi lasă-mă pe albul unei pagini
Să mă culeg sfios dintre paragini.



INCHINO

Nelle citta, Signore, il mio animo faccio andare
E tra la gente Ti cerco in vano.
La mia voce e debole e rauca: un flauto
Dal suono stanco per tanto cantare.

Ti aspetto nei mattini scuri,
Nei rumori degli incrocci viaggiati
E sono stanco di cercarti , Signore,
Nel clamore dell'inverno e secchi autunni.

Non vedi? Solo sono e difficile il mio scritto
Per non averti incontrato nella mia strada.
Fammi un cenno per chinare alla Tua Meraviglia,
La mia pesante pena,le poema e il sogno.

Fa la mia voce vera e sonore le mie corde,
Cingi la mia fronte con mani d'alba
E lasciami sul bianco d'un foglio
Raccogliermi timidamente dalle rovine.



WORSHIP

In the towns, Lord, my soul I slip
And among people I look for You in vain.
My voice is hoarse and broken : a flute
Whose sound has died of too much singing.

I wait for You in gloomy mornings,
In the rumor of the traveled crossroads,
And I got tired since I look for You, Lord,
In the sound of winters and dry autumns.

Don't You see ? I'm lonely and my writing is so hard
Of not meeting You on any path.
Give me a sign to worship to Your Wonder
My hard pen, my poems and my dream.

Make my voice right and my strings sound,
Embrace my forehead in hands of dawn
And let me on the white page
Gather myself up from the ruins.