Nichita Stănescu

                             

EMINESCU

Atîta să nu uitaţi
că el a fost un om viu
viu,
pipăibil cu mîna.
Atîta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui,
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.
Atîta să nu uitaţi,
că ar fi putut să stea la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.
Atît să uitaţi ! Numai atît,
că el a trăit,
înaintea noastră...
Numai atît,
în genunchi vă rog, să uitaţi!



EMINESCU

Soltanto questo non dimenticate
che lui e stato un essere vivo,
vivo,
toccabile con la mano.
Soltanto questo non dimenticate
che lui ha bevuto con la sua bocca,
che aveva la pelle vestita di tessuto.
Soltanto questo non dimenticate
che avesse potuto stare alla tavola con noi,
alla tavola della santa cena.
Soltanto questo dimenticate! Soltanto questo,
che lui e vissuto,
prima di noi...
Soltanto questo,
in ginocchio vi prego, di dimenticare!




EMINESCU

Only that do not forget
he was a living man
living,
touchable with a hand.
Only that do not forget
he drank with his mouth,
he had his skin
dressed in clothes.
Only that do not  forget
he might have stood
at table with us,
at the table of the last supper.
Only that forget ! Only that,
he lived
before us...
Only that,
on my knees I beg you, forget!