Dorin Tudoran

STEAUA SINGURĂTĂŢII

De-ai mai putea veni, precum veneai,
cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
s-ar înroşi pădurea sub zboru-ţi fără pată,
Steaua Singurătăţii ne-ar asculta sărutul.

De-ai mai putea veni, precum veneai,
lumină vinovată, sfîntă fărdelege,
ar învia în mine popoarele de cai,
pe care nimeni, astăzi, n-ar mai putea să-i lege.

De-ai mai putea veni, de-ai mai putea,
pămînt înnebunit de-o nebunie bună,
m-aş înălţa din apă, din apa-aceasta grea
ce îmi bălteşte-n umeri şi fruntea mi-o dărîmă.

De-ai mai putea veni, de s-ar preface
mîhnitul meu pămînt în două mii de flori,
tu m-ai culege, sfînto, albită te-ai întoarce
cu mine-ntr-un ştergar şi-ai aştepta să mori.

De-ai mai putea veni ca altădată,
cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
ne-am lumina păcatul cu-n sînge de zăpadă
şi ne-ar păstra ecoul: "trupul, prin care trupul..."



LA STELLA DELLA SOLITUDINE

Se tu venissi, come una volta,
con il tuo corpo accendendo il mio corpo,
il bosco si tingerebbe di rosso sotto il tuo volo,
la Stella della Solitudine sentirebbe il nostro bacio.

Se tu venissi, come una volta,
colpevol luce, santa inquita,
riviverano in me le mandrie di cavalli,
che nessuno, oggi, potrebbe imbrigliare.

Se tu venissi, come una volta,
terra pazza di una buon pazzia,
mi alzerei dall'acqua, da questa pesante acqua
che preme le mie spalle e fa crollare la mia fronte.

Se tu venissi, se cambiasse,
la mia triste terra in due milla fiori,
tu mi raccolierbbi forse e bianca tornerebbi
con me in un fazzoletto e aspeterebbi a morire.

Se tu venissi, come una volta,
con il tuo corpo accendendo il mio corpo,
illumineremmo il nostro peccato col sangue di neve
e l'eco mormora: "il corpo, per quale il corpo..."



THE STAR OF LONELINESS

If you would come, as you used to come,
with your body lighting mine,
the wood would get red under your flight,
the Star of Loneliness would hear our kiss.

If you would come, as you used to come,
guilty light, holy blasphemy, 
the herds of horses would get alive inside me,
which nobody today would bridle.

If you would come, as you used to come,
earth driven mad by a good madness,
I would rise from the water, from this heavy water,
that bends my shoulders and make fall my forehead.

If you would come, if it would turn,
my sad earth into two thousand flowers,
you would pick me up, saint, whitened you would return
with me in a hankerchief and you would wait to die.

If you would come, as you used to come, 
with your body lighting mine,
we would light our sin with a blood of snow
and the eco would murmur:"the body,through which the body..."