30.01.2014

Ana Blandiana



IN MEMORIAM


Eternitatea rotunjită cu greu a şarpelui

Care-şi înghite coada şi se hrăneşte cu sine,
Fluviul etern suindu-şi aqpele spre izvoare
Ca să curgă din nou de cealaltă parte,
Întuneric rotund dincolo de drumul
Zilnic al soarelui
Care intră şi iese din moarte.

Nimeni nu intră-n mormînt decît ca să-nvie,

De la sămînţă la zeu,
Ia aminte,
Domn al castelului divin de cuvinte,
La veşnica-ntoarcere întru pustie
A celui mereu şi mereu şi mereu.

Veşnica întoarcere-a corăbiilor

Navigînd pe sub ape
Care îneacă imperii şi-altare
La alte şi alte popoare
Şi zei omorîţi şi-nviaţi,
Necunoscuţi, însă fraţi
În nemăsuratul aproape.



IN MEMORIAM


L'eternita arrotondata a stento del serpente

Che sta ingoiando la sua coda e si nutrisce di se stesso,
L'eterno fiume portando le sue acque verso i sorgenti
Per scorrere nuovamente dall'altra parte,
Tondo buio oltre il cammino
Quotidiano del sole
Che entra e esce dalla morte.

Nessuno entra nella tomba se non per rinascere,

Dalla seme al dio,
Bada bene,
Signore del castello divino delle parole,
All'eterno ritorno per il deserto
Di quello sempre, e sempre, e sempre.

L'eterno ritorno delle navi

Navigando sotto le acque
Che annegano imperi ed altari
Di altri ed altri popoli
E dei uccisi e risuscitati,
Sconosciuti, ma fratelli
Nello smisurato intorno.



IN MEMORIAM


The hardly rounded eternity of the sepent

Which swallows its tail and feeds from itself,
The eternal river lifting its waters toward the springs
For flowing again on the other side
Round darkness beyond the daily
Road of the sun
Which enters and goes from death.

Nobody enters the grave, but for rising again,

From seed to god,
Pay attention,
Lord of the divine castle of words,
To the eternal return into the desert
Of that always, and always, and always.

The eternal return of the ships

Sailing under the waters
Which flood empires and altars
Of other and other peoples
And killed and risen gods,
Unknown, but brothers
In the unbound nearness.

28.01.2014

Mircea Ivănescu



de-a baba oarba


întunericul, Doamne, întunericul pe ochii larg

deschişi, care ar trebui să vadă şi care
ar trebui să răsfrîngă ceea ce este în jur, adevărat,
fals. - şi cu mîinile întinse. beznă.
adică nimic.mergînd cu mîinile întinse
într-un gol, unde nu există mişcare. - doar că
să-ţi laşi bezna aceasta pe faţă - nimicul
aşteptînd, veşted, în jur - şi mergi.
fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp.
şi la urmă, cineva aprinde lumina. a fost numai o glumă.
în jurul tău sunt obiectele la fel de adevărate,
şi ochii văd acum - şi mîinile, le-ai putea 
întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile
din jurul tău.


a mosca cieca


il buio, Signore, il buio sugli occhi 

aperti, quali dovrebbero vedere e quali
dovrebbero reflettere che cosa sia intorno, vero,
falso. - e con le mani tese. buio.
cioe nulla. camminando alle mani tese
nel vuoto, dove non c'e movimento. - soltanto che
devi lasciare questo buio sulla faccia - il nulla
aspettando, secco, intorno - e cammini
senza camminare, senza caminare - un tempo che non e piu tempo.
e alla fine, qualcuno accende la luce. e stato solo uno scherzzo.
intorno a te sono gli oggetti sempre veri,
e gli occhi adesso vedono - e le mani, potresti
tenderle, a toccare una o l'altra delle cose
intorno.



blind man's bluff


the dark, Lord, the dark upon the open

eyes, which should see and which 
should reflect what is around, true,
false. - and with the hands hold out. darkness.
that is nothing. walking with the hands hold out
in the void, where there is no movement.- you
must let this darkness upon your face - the nothingness
waiting, faded, around. - and you walk
without walking, without walking - a time that is not a time anymore.
and in the end, someone switches on the light.it was only a joke.
around you  there are the objects as true as always,
and the eyes can see now - and the hands, you would 
hold them out now, to touch one or another thing
around.

26.01.2014

Ionuţ Caragea




AUTOPORTRET CU OCHII ÎNCHIŞI

odată cu oamenii mor şi ideile măreţe
moare şi gloria lumii
vanitatea rămîne o zdreanţă
cu care ochii se şterg de lacrimi.

ce fericit sînt cînd vine o poezie la mine
aşa ca un înger ce-şi caută aripile
printre cuvintele mele!

aşa ca o doamnă tăcută şi frumoasă
iubindu-mă departe de ochii lumii

aşa ca între două vieţi, ca între două
pete de sînge, ca între două şoapte
ca între două vise...

aşa ca într-un autoportret
cu ochii închişi.



AUTORITRATTO DAI OCCHI CHIUSI

con la gente muoiono anche le grandiose idee
muore anche la gloria del mondo
la vanita e uno straccio
per asciugare le lacrime.

come sono felice quando una poesia arriva da me
cosi come un angelo che cercasse le sue ali
tra le mie parole!

cosi come una signora silenziosa e bella
che mi amasse lontano dagli occhi della gente

cosi come tra due vite, tra due
macchie di sangue, tra due bisbigli
tra due sogni...

cosi come in un'autoritratto
dai occhi chiusi.



SELF-PORTRAIT WITH CLOSED EYES

with people the great ideas die too
dies the glory of the world 
vanity is a rag 
for drying the tears.

how happy I feel when a poem comes to me
as an angel who looks for its wings
among my words!

as a silent and beautiful lady
who loves me far from the people's eyes

as between two lives, between two
blood stains, between two whispers
between two dreams...

as in a self-portrait
with closed eyes.

22.01.2014

Gheorghe Tomozei




PRIVELIȘTE

Se uită poetul cu ochiul
la floarea de ochiu-boului
cum ar privi plodul
din vara oului.

Și ar da el oricît
și firele de sînge de pe gît
și-ar da și cămașa subțire
a ultimei lui iubire
ar da tinerețile și bucuriile
iisușii, mariile
să poată pricepe
ce contur, la capătul privirii, începe.
Ar da foame și sete
de-ar putea să vadă
ce vede.



VISTA

Guarda il poeta col suo occhio
il calice del fiore 
come se guardasse 
l'embrione
nell'estate del uovo.

E darebbe tutto
anche il sangue sul collo
anche la sottile camicia
dell'ultimo amore
le gioventu e le gioie
i gesu e le marie
per poter capire
quale contorno, alla fine dello sguardo, comincia.
Darebbe la fame e la sete
se potesse vedere
quello che vede.



VIEW

The poet looks with his eye
the calyx of the flower
as he would look
the embryo
in the summer of the egg.

And he would give anything
even the blood on his neck
even the thin shirt 
of his last love
the youthes and the joys
the gesuses and the maries
in order to understand
what contour, at the end of the sight, begins.
He would give the hunger and the thirst
if he would see
what he see.

20.01.2014

George Tutoveanu




VIS ALB

Aleargă-mi veșnic înainte,
S-aprinzi cu flori tăcuta-mi cale,
Vis alb din ceasurile sfinte
De fericire și de jale.

Că-n vraja lumilor eterne
Tot căutîndu-te mereu,
Nici voi simți cum se așterne
De veci tăcerea-n jurul meu...



SOGNO BIANCO

Corri sempre dinanzi a me,
Accendendo di fiori il mio cammino,
Bianco sogno delle ore sante
Di pianto e di felicita.

Nel'incantesimo dei mondi eterni
Sempre andando a cercarti
Non provero come cadesse
L'etern silenzio intorno a me.



WHITE DREAM

Run in front of me forever,
Lighting my way with flowers,
White dream of the holy hours
Of sorrow and of happiness.

In the charm of the eternal worlds
Always going to find you
I shall not feel when falls
The endless silence around me.

18.01.2014

George Ţărnea



E TOTUL RÎNDUIT SĂ SE ÎNTÎMPLE

Cum să trăieşti fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?

E totul rînduit să se întîmple -
Cu simplitatea unei adieri
Cînd de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mîngîieri
Gheţarii urii se ivesc la tîmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.



E TUTTO DESTINATO A SUCCEDERE

Come potresti vivere senz'amore
Come sognare, camminare, o volare,
Come comprendere l'inquietudine dell'alba
E la pace del tramonto in uno sguardo?

Come nuotare fra il mare dei fiori,
Come godere tutta la natura
E la tua vita essere compiuta
Senza il miracolo che ti fa rabbrividire?

E tutto destinato a succedere -
Con la semplicita di una brezza
Quando di luce l'anima fa empire,
Ma se invece della sterile carezza,
Gli ghiacciai dell'odio spuntano alle tempie,
Non troverai il perdono mai.



EVERYTHING IS DESTINED TO HAPPEN

How could you live without love,
How could you dream, walk, or fly,
How could you take the restlessness of dawn
And the peace of the twilight in a sight?

How could you swim in the sea of flowers,
How could you enjoy the entire nature
And your life how to fulfil
Without the miracle that makes you thrill?

Everything is destined to happen -
With the simplicity of a breath
That fills your soul of light,
But if instead of the fruitless caress
The icebergs of hatred appears on your temples,
You will find nowhere your forgiveness.

16.01.2014

Emil Botta




REVIZORUL NOSTRU

Şcolarul durerii,
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plînsul lui în hohote,
plînsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Cînd vei auzi creanga trosnind,
ia seama, spun: e osul lui,
al revizorului noastru şcolar...
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit.
Eminescu a fost răstignit.



IL NOSTRO ISPETTORE

L'alunno del dolore,
com'e canuto...
Gli anni, ultimamente,
gli anni.
Ma il suo pianto,
il pianto, perche?
Ahime, il nostro ispettore,
l'ispettore di scuola,
signor Eminescu,
e stato torturato.
Quando sentirai il rammo crepitando,
bada bene,dico, e il suo osso,
l'osso del nostro ispettore di scuola...
Dici bugie, alunno,dici bugie,
ho gridato.
Eminescu e stato crocifisso.



OUR REVISER

The pupil of sorrow,
how badly he has grown grey...
The years, finally,
the years.
But his sobbing,
his sobbing, why?
Alas, our reviser,
our school reviser,
mister Eminescu, 
was put to the rack.
When you will hear the branch cracking,
take care, I say: it is his bone,
our school reviser's bone...
You are lying, schoolboy, you are lying,
I yelled.
Eminescu has been crucified.

15.01.2014

Nichita Stănescu


                             

EMINESCU

Atîta să nu uitaţi
că el a fost un om viu
viu,
pipăibil cu mîna.
Atîta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui,
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.
Atîta să nu uitaţi,
că ar fi putut să stea la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.
Atît să uitaţi ! Numai atît,
că el a trăit,
înaintea noastră...
Numai atît,
în genunchi vă rog, să uitaţi!



EMINESCU

Soltanto questo non dimenticate
che lui e stato un essere vivo,
vivo,
toccabile con la mano.
Soltanto questo non dimenticate
che lui ha bevuto con la sua bocca,
che aveva la pelle vestita di tessuto.
Soltanto questo non dimenticate
che avesse potuto stare alla tavola con noi,
alla tavola della santa cena.
Soltanto questo dimenticate! Soltanto questo,
che lui e vissuto,
prima di noi...
Soltanto questo,
in ginocchio vi prego, di dimenticare!




EMINESCU

Only that do not forget
he was a living man
living,
touchable with a hand.
Only that do not forget
he drank with his mouth,
he had his skin
dressed in clothes.
Only that do not  forget
he might have stood
at table with us,
at the table of the last supper.
Only that forget ! Only that,
he lived
before us...
Only that,
on my knees I beg you, forget!

14.01.2014

Mihai Eminescu


                       
ODĂ

( în metru antic )

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tînăr,înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Cînd deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu,dureros de dulce...
Pîn-în fund băui voluptatea morţii
Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis,mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug,mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sîn,nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit,pe mine
Mie redă-mă!



ODE

(in metro antico)

Non pensavo mai di imparare a morire;
Sempre giovane,avvolto nel mio mantello,
I miei occhi alzavo sognanti alla stella
Della solitudine.

Quando all'improvviso sei spuntato nel mio cammino,
Sofferenza,dolorosamente dolce...
Fino al fondo ho bevuto la volutta della morte
Spietata.

Misero sto bruciando da vivo tormentato come Nesso,
O come Ercole avvelenato dal suo vestito;
Il mio fuoco spegnere non riesco con tutte
Le acque del mare.

Dal mio proprio sogno strutto,mi lamento,
Sul mio proprio rogo,mi sciolgo nelle fiamme...
Posso rinascere luminoso da esso come
L'Uccello Fenice?

Che spariscano i turbanti occhi dal mio cammino,
Vieni ancora nel mio seno,triste indifferenza;
Per poter morire tranquillo,me
A me stesso,rendimi!



ODE

(in ancient meter)

I never think to learn to die;
Forever young,wrapped in my cloak,
I was rising my dreaming eyes to the star
Of the loneliness.

When suddenly you came in my way,
Suffering you,painfully sweet...
So far as the bottom I have drunk the lust of the death
Merciless.

Miserable I'm burning alive tormented like Nessus,
Or Hercules poisoned by his clothes;
My fire I can't extinguish with all
The water of the sea.

Of my own dream consumed, I lament,
On my own pile,I am melting in flames...
Can I rebirth light from it like
The Phoenix Bird?

May perish the troubling eyes from my way,
Come again in my breast,sad indifference ;
As I can quietly die,restore me
To myself!

12.01.2014

Dorin Tudoran



STEAUA SINGURĂTĂŢII


De-ai mai putea veni, precum veneai,

cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
s-ar înroşi pădurea sub zboru-ţi fără pată,
Steaua Singurătăţii ne-ar asculta sărutul.

De-ai mai putea veni, precum veneai,

lumină vinovată, sfîntă fărdelege,
ar învia în mine popoarele de cai,
pe care nimeni, astăzi, n-ar mai putea să-i lege.

De-ai mai putea veni, de-ai mai putea,

pămînt înnebunit de-o nebunie bună,
m-aş înălţa din apă, din apa-aceasta grea
ce îmi bălteşte-n umeri şi fruntea mi-o dărîmă.

De-ai mai putea veni, de s-ar preface

mîhnitul meu pămînt în două mii de flori,
tu m-ai culege, sfînto, albită te-ai întoarce
cu mine-ntr-un ştergar şi-ai aştepta să mori.

De-ai mai putea veni ca altădată,

cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
ne-am lumina păcatul cu-n sînge de zăpadă
şi ne-ar păstra ecoul: "trupul, prin care trupul..."



LA STELLA DELLA SOLITUDINE


Se tu venissi, come una volta,

con il tuo corpo accendendo il mio corpo,
il bosco si tingerebbe di rosso sotto il tuo volo,
la Stella della Solitudine sentirebbe il nostro bacio.

Se tu venissi, come una volta,

colpevol luce, santa inquita,
riviverano in me le mandrie di cavalli,
che nessuno, oggi, potrebbe imbrigliare.

Se tu venissi, come una volta,

terra pazza di una buon pazzia,
mi alzerei dall'acqua, da questa pesante acqua
che preme le mie spalle e fa crollare la mia fronte.

Se tu venissi, se cambiasse,

la mia triste terra in due milla fiori,
tu mi raccolierbbi forse e bianca tornerebbi
con me in un fazzoletto e aspeterebbi a morire.

Se tu venissi, come una volta,

con il tuo corpo accendendo il mio corpo,
illumineremmo il nostro peccato col sangue di neve
e l'eco mormora: "il corpo, per quale il corpo..."



THE STAR OF LONELINESS


If you would come, as you used to come,

with your body lighting mine,
the wood would get red under your flight,
the Star of Loneliness would hear our kiss.

If you would come, as you used to come,

guilty light, holy blasphemy, 
the herds of horses would get alive inside me,
which nobody today would bridle.

If you would come, as you used to come,

earth driven mad by a good madness,
I would rise from the water, from this heavy water,
that bends my shoulders and make fall my forehead.

If you would come, if it would turn,

my sad earth into two thousand flowers,
you would pick me up, saint, whitened you would return
with me in a hankerchief and you would wait to die.

If you would come, as you used to come, 

with your body lighting mine,
we would light our sin with a blood of snow
and the eco would murmur:"the body,through which the body..."

09.01.2014

Daniel Turcea




ÎNSERARE

stingîndu-se

rîmîn
numai
miresme

strune

neatinse

ca sufletul

aproape


SERA


spegnendosi

rimangono
solo
odori

stringhe

mai toccate

quasi

come l'anima



EVENING


extinguishing

remain
only
scents

strings

never touched

almost

like the soul

06.01.2014

Vasile Nicolescu



DINCOLO DE CUVINTE

Ne iubim ca plantele cînd se întîlnesc peste
trupul aceluiași rîu,
ca neștiutoarele păsări în cuibul lunecător al aceluiași
vînt;
ca nevăzutele astre în unghiul de fosfor al
aceleiași secunde,
mereu și pretutindeni, dincolo de cuvinte, fără
cuvînt!



OLTRE LE PAROLE

Ci amiamo come le piante quando s'incontrano sopra
il letto dello stesso fiume,
come le innocenti uccelli nel scivolante nido dello stesso
vento;
come le invisibili stelle nell'angolo di fosforo della
stessa seconda,
sempre ed ovunque, oltre le parole, senza
parola!



BEYOND WORDS

Our love is like couples of waterweeds interweaving over
the bed of one river,
pairs of untutored birds mating in their nest, fondled by
the same breath of air;
twin indiscernible orbs caught by the nick of time in the
phosphorous needle of one second,
forever, everywhere, beyond words, simply dispensing with words!

03.01.2014

Traian Coşovei



OMUL CARE NU A VĂZUT ZĂPADA

E atît de linişte
încît aud porumbeii lovind în ferestre
cu sîngele meu.

Chiar cîinii au uitat cum se latră...
Nici cărbunele nu se mai ascunde
prin galerii părăsite, refuzînd întunericul,
nemaisfiindu-se de albul zăpezii.

E o pace a nisipului şi a frigului,
o renunţare la orice însuşire.
Dacă închid ochii, aud cum nimeni
nu se gîndeşte la mine.



L'UOMO CHE NON HA VISTO LA NEVE

C'e tanto silenzio
che sento i piccioni sbattendosi contro le finestre
col mio sangue.

Anche i cani hanno dimenticato abbaiare...
Nemmeno il carbone si nasconde piu
nelle deserte gallerie, rifiutando il buio,
non ha piu vergongna del bianco della neve.

C'e una pace della sabbia e del freddo,
una rinuncia ad ogni qualita.
Se chiudo gli occhi, sento come nessuno
pensa a me.



THE MAN WHO HAS NOT SEEN THE SNOW

It is so much silence
that I hear the pigeons striking against the windows
with my blood.

The dogs have forgotten how to bark too...
Neither the coal hides anymore
in the desert galleries, declining the darkness,
having no shame of white.

It is a peace of the sand and cold,
a renunciation to any quality.
If I shut my eyes, I hear nobody
thinking of me.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...