Emil Isac

AM BĂUT DIN FÎNTÎNĂ

A m băut din fîntîna voastră
Şi inima a-nceput să-mi crească.
Pomul vieţii tînăr s-a scuturat,
Paseri frumoase au zburat
Şi toate-ncepură să-nflorească.
Părul nu-mi mai era cărunt,
Pasul numi mai era mărunt,
Gura mi se făcea roşie ca o fragă.
Am început să rîd şi să cînt
Şi lumea mi se făcu dragă.
Uşor s-a topit gîndul de fier,
Durerile le aruncam pe drum,
Rîdeam de viaţă că-i pară şi fum.
Şi lăudam soarele şi lumina din cer.
Dar fîntîna de setea mea s-a secat,
Genunchii şi capul mi i-am plecat.
Iar simţeam vremea pe umăr.
Pasul în un fir de iarbă s-a-mpiedicat
Şi scheletul din mine s-a cutremurat.




HO BEVUTO DALLA FONTANA

Ho bevuto dalla vostra fontana
E il mio cuore comincio a crescere.
Il govane albero della vita e scosso,
Bei uccelli hanno volato
E tutto comincio a fiorire.
I miei capelli non erano piu griggi,
Il mio passo non era piu minuto,
La mia bocca divento rossa come una fragola.
Ho cominciato ridere e cantare
E il mondo mi fu caro.
Leggermente e sciolto il pensier di ferro,
Buttavo sulla via i dolori,
Ridevo che la vita e fiamma e fumo.
E lodavo il sole e la luce del cielo.
Ma la fontana per la mia sete e seccata
Ho piegato i ginocchi e la testa.
Provavo ancora il tempo nelle spalle.
Il mio passo nell'erba s'incciampo
E il mio scheletro tremo. 



I HAVE DRUNK FROM THE WELL

I have drunk from your well
And my heart began to grow.
The young tree of life has shaken,
Beautiful birds have flown
And everything began to flower.
My hair was not gray anymore
My step was no more smoll,
My mouth became red like strawberry.
I began to laugh and to sing
And the world was dear to me.
Easily the iron thought has melt,
I threw the pains on the road,
I laughed at the life being flame and smoke.
And I praised the sun and the haven light.
But the well because of my thirtst became dry.
I have bent my knees and my head.
I felt the time on my shoulder again.
My foot over the grass has stumbled
And my bones have shivered.