Costache Ioanid

EU NU SUNT MAI MULT

Eu nu sunt mai mult decît fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin,
Surîde şi cade şi altele vin.

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parîng,
Ce coasa îl taie şi furcile-l strîng.
Ţărîna rămîne şi uită de el,
Şi alt fir se-nalţă şi moare la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis,
Dar drumul spre stele oricînd mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea însă e scris Dumnezeu!



IO NON SONO PIU

Io non sono piu che un fiocco di neve.
Un gioco di cristalli e il mio passar.
Si scuote dal tempo il piccol istante,
Sorride e scende e arrivano altri.

Io  non sono piu che un filo d'erba,
La falce lo taglia ed il rebbio lo coglie.
La terra rimane e se ne scorda di esso
E altro filo si alza e muore lo stesso.

Io non  sono piu che un'ombra in abisso,
Ma la mia via verso le stelle e sempre aperta.
Io non sono una stella dal volto di marmo,
Ma sulla mia fronte sta scritto Iddio!



I AM NOT MORE THAN

I am not more than a snowflake.
A playing of crystals is my passing.
The moment is shaking from the time
Smiles and falls and others come.

I am not more than a grass blade,
The scythe cut it and the pitchfork gathers it.
The earth remains and forgets it
And another grass blade rises and dies the same.

I am not more than a shadow in abyss,
But my way to the stars is open always.
I am not a marble-faced star
But on my forehead is written God!