Nichifor Crainic

                                            

RUGĂ DE TOAMNĂ

Îngaăduie-mi stingerea unui copac
Cînd foile, toamna, i se desfac
Şi vinete, galbene, roşii şi arse
Par sfîrcuri de flăcari din torţe întoarse.

Îngăduie-mi stingerea unui copac
În gînduri, ca el în frunziş, să mă-mbrac :
Cununa de flăcari arzînd în prăpăd,
Pe toate odată să mi le mai văd.

Şi-n vreme ce pruncii veni-vor încoace
Cu flăcari din gîndul cazut să se joace,
Eu, creştet gol pe albastrul înalt,
Să re-nmuguresc pentru veacul cellalt.



PREGHIERA D'AUTUNNO

Lascia a me lo spegnere di un albero
Quando le sue foglie si slacciano
E livide, gialle, rosse e bruciate
Sembrano capezzoli fiammati di torcie rovescie.

Lascia a me lo spegnere di un albero
In pensieri, come esso, vestirmi:
La corona di fiamme brucciando terribilmente,
Tutti vedere ancora una volta.

E mentre i fanciulli veranno qui
A giocare con le fiamme del pensiero caduto,
Io, testa scoperta sull'alto azzurro,
Germogliero per il secolo futuro.



AUTUMN PRAYER

Let me the extinction of a tree
When its leaves in autumn come down
And grey, yellow, red and burnt
Seem flamy nipples of reversed torches.

Let me the extinction of a tree,
In thoughts, like him, let me dress:
The crown of flames terribly burninig,
Let see all of them again.

And while the children will come here
To play with the flames of the fallen thought,
I, bare head in the high blue,
I shall burst into buds for the next century.