Ştefan Augustin Doinaş

Gellu Naum : Heraclit

HERACLIT


Muritori nemurind şi muriţi fără moarte
Cei ce dorm sunt actori tuturor ce se-ntîmplă
De-acest logos mereu se despart locuindu-l
Şi străin zi de zi la-ntîlnire le pare
Ce-i aşteaptă nicicînd nu-i ce vor sau visează
Înţelept este doar aşezatul pe margini
Noi intrăm nu intrăm niciodată de două
Ori în valul zglobiu al aceluiaşi fluviu
Că se-acordă adînc discordantul în sine
Armonie-n conflict precum arcul şi lira
În acest univers tuturora acelaşi
Nici de zeu nici de om plăsmuit care este
Dintru veci şi va fi foc de-a pururi în viaţă
Aprinzîndu-se-arzînd mistuit în cadenţă
Împreună sunt punct de plecare şi ţintă
Cînd le poartă un cerc pe-a lui margine dulce
Iată timpul copil ce se joacă cu zaruri
Iar stăpînul de sus cu oracol la Delphi
N-are mască nici grai el ne face doar semne
Şi Sybila atunci în deliruri vorbeşte
Nici plăcere avînd nici podoabe pe limbă
Dar de-ajuns pentr-un veac vocea ei e divină
Dumnezeu noapte zi vară iarnă şi pace
Şi război doar la fel ca şi focul se schimbă
Cînd hrănit rînd pe rînd cu-aromate numit e
După noul parfum ce i-l dă fiecare
În contrarii e pact şi cu muzica naşte
Din adînci osebiri totul vine din luptă.


HERACLITUS

Mortals undying and dead without death
Those who sleep are players of all is going
From this logos they always tear apart living it
And every day strange seems it to them
What expects them never is what they want or dream
Wise is only the sat on the edges
We enter never enter twice
In the sprightly wave of the same river
That the discordant tunes deeply in itself
Harmony in conflict as the bow and the lyre
In this universe to everyone the same
Neither by God or by man forged that exist
From eternity and will be fire forever alive
Lighting-burning rhythmically consumed
Together they are the starting point and the target
When a circle carries them sweetly on its edge
Here the child time playing with dice
And the master up with oracle at Delphi
He has no mask or voice he gives us only signs
And then Sybil speaks in delirium
Neither pleasure nor ornaments having
But enough for a century her voice is divine
God night day summer winter and peace
And war as the fire he changes
When fed turn by turn with spices is named
After the new fragrance that everyone gives to him
The contraries are reconciled and as the music is born
From deep differences all is coming from struggle.