UN ACOPERIŞ
Infinitul e mult mai mare
Decît ne închipuim,
N-o să putem niciodată
Să-l umplem cu sufletul nostru.
Toate aspiraţiile se preling în haos
Ca sîngele din colţul gurii,
Se pierd în gol,
Pămîntul e tot mai rar
De vise noaptea.
Trebuie poate un acoperiş
În jurul acestui butoi spart
La o distanţă descoperită prin tratative,
Care să reţină speranţele,
Fericirea, gîndurile mari.
Lovite de tabla falsului cer,
Acestea se vor întoarce spre noi,
Ne vor ajunge din urmă cînd vom fi trişti,
Înfăşuraţi de ele vom trece :
Coşari ai unui soare temporar.
A ROOF
The infinite is greater
Than we imagin,
Never we shall be able
To fill it with our soul.
All the aspirations are trickling into chaos
As the blood in the corner of our mouth,
Are losing in the void,
The earth is more and more scarce
Of dreams at night.
May have a roof
Around this broken barrel,
At a distance found by negotiations,
To retain the hopes,
the happiness, the great thoughts.
Struck by the fake sheet,
They will return to us,
Will catch us up when we are sad,
Wrapped by them we shall pass :
Sweepers of a temporary sun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.