Ana Blandiana

 


BĂTRÎNI, SIHAŞTRII

Îmbătrîniţi sihaştri în păduri,
Blana de lup li s-a lipit de trup,
Părul le ţese ochii,
Le astupă urechile
Şi-n bărbile-ncîlcite albinele-şi fac stup.
Ei nu-şi aduc aminte de ce-au venit aici
Şi nu mai ştiu de mult cuvîntul
Pe care trebuiau să-l strige lumii.
Din cînd în cînd, în chip de vultur,
Li se trimite semn de voia cerească,
Dar bătrînii se joacă
Împletind în penele păsării flori
Şi Dumnezeu mîniat nu-nţelege
Că ei au uitat să urască.


OLD, THE HERMITS

Old, the hermits in the woods,
The wolf fur sticked to their body,
The hair weaves their eyes,
Stops  their ears
And in their ruffled beards the bees make their hive.
They do not remember why they came here
And do not know for a long time the word
That they had to shout to the world.
From time to time, in the shape of an eagle
Is sent to them a sign of the heavenly will,
But the old play weaving flowers in the feathers of the bird
And angry God doesn't understand
That they have forgotten to hate.