Ion Vinea

ISPITA

A nu mai fi : Ispita milostiva

abis de somn in care-aluneci lin

pe valul fara freamat al tacerii.

De toti uitat, de tine deopotriva

s-alungi nadejdea, sa-ti platesti strajerii

cu banul sters al renuntarii. Cale

ce taie tarcul step al sortii tale

de vis si-aievea, desfatari si chin,

si duce-n golul orb al lumii pale,

prin vamile de scrum ale vegherii,

neant solicitat intr-un suspin

destainuit ca soapta unui crin.


TEMPTATION

To be nomore : merciful temptation
abyss of sleep where you are smoothly sliding
on the rustlingless wave of the silence.
Forgotten by everybody, forgotten even by you,
banish the hope, pay your watchmen
with the faded coin of resignation. Way
that crosses the fruitless pen of your fate,
of dream and real, delights and pain,
and carry in the blind hole of the pale world,
through the ashes customs of the vigil,
nothingness claimed in a sigh
disclosed as the whisper of a lily.

Maria Banuş

AMIAZA

Zumzaie-albinele în cimitir

a uitare, a soare.

Eu tot mai aud sunetul banilor

pe piatra mormîntului.

Joacă sutaşii pe piatră.

Zarurile lor ciripesc,

cot la cot cu mierla, cu cinteza.

Joacă sutaşii, spălati, curăţei,

după slujbă,

ca doi bătrîni care joacă table

în pacea siestei.


NOON

The bees are buzzing in the cemetery
of oblivion, of sun.
I still hear the sound of the money
on the tomb stone.
The centurions are playng on the stone.
Their dice are chirping,
side by side with the blackbird, with the chaffinch.
The centurions are playing, washed, clean,
after their job,
like two old man who are playing backgammon
into the peace of siesta.

Emil Botta

A VII-A INDULGENŢĂ

Terorile mele, fiţi mai blajine

cu arlechinul speriat de moarte.

Fluturaţi peste visarea lui ciufulită

mîinile oglinzilor alintate.

Copilăria nu se mai aude,

a rămas printre relicve, printre amulete.

Zîmbetul a scăpătat, a pălit,

ochii apun în cearcăne violete.

În genunchi, pe brînci, la Canossa,

bronzat de luna ca un harap,

cu frica-n sîn cu noaptea pe umăr,

cu cenuşa stelelor pe cap.



THE VII-TH INDULGENCE

My terrors, be more gentle
with the harlequin scared to death.
Flutter over his ruffled dreaming
the hands of the spoilt mirrors.


The childhood nomore is heard,
it has remained among the relics, among the fetiches.
My smile has set, has faded,
my eyes go down in violet eye rings.


On my knees, crawling,to Canossa,
tan by the moon like an arabian,
with fear in my breast, with the night on my shoulder,
with the ashes of the stars on my head.

Magda Isanos

RAIUL

Primăvara m-aş culca pe pămînt,

cînd bate austrul, întîiul vînt

deschizător de muguri şi sfînt.

Soarele mi-ar veni drept în faţă,

ca un rîs larg, ca un strigăt de viaţă

străbătător prin amintiri si ceaţă.

Aproape tare de urechea mea,

flori mici în formă de inel şi stea,

s-ar îmbulzi, iar ploaia de-ar cădea,

eu m-aş lăsa de ierburi biruită,

de blîndele brînduşi acoperită -

ca o colină-abia din mări ivită. 

Da. Somnul meu ar fi adînc şi bun,

visul mai verde, geana-n funigei,

şi n-aş dori nicicînd, copiii mei,

în raiul trist, cu sfinţii să m-adun.



HEAVEN

In the spring I should lie on the ground
when the austral wind is blowing, the first wind,
opener of buds and sacred.


The sun would come right in my face
like a large laughter, like a shout of life
crossing the memories and the mist.


Very close at my ear
small flowers, star and ring-shaped
would rush, and if the rain would fall,


I should let me overcome by the herbs,
by the gentle spring crocuses covered -
as a hill just emerged from the sea.


Yes. My sleep would be deep and good,
my dream more green, my eyelash in the air threads,
and never I should want, my children,
in the sad heaven, with the saints to gather.

Vasile Voiculescu

CARTEA

Visterie doldora de vise,

Fermecată ladă a Pandorii,

Unde toate duhurile-nchise

Schimbă-n aur plumbul închisorii.

Cît de veche, galbenă şi roasă

Tu ne spinteci bezna suferinţii,

Cand te-avem  în mîini, misterioasă

Teacă pentru săbiile minţii.

Stup în care slove-naripate

Cu polenul lumii încărcate

Sucul nemuririi ne-au trecut,

Roi de buchi, seminţe-ale ideii,

Magic cosmos strîns în scoarte ; zeii

 Au pierit că nu te-au cunoscut.



THE BOOK

Treasury full of dreams,
Charmed box of Pandora,
Where all the spirits locked
Change in gold the lead of prison.


How old, yellow and worn
You split the darkness of our sorrow,
When we have you in our hands, mysterious
Sheath for the swords of the mind.


Hive in which winged words
Loaded with the pollen of the world,
The juice of the immortality have passed to us,


Swarm of words, seeds of ideas.
Magic cosmos gathered between the covers ; gods
Perished because they didn't know you.

Violeta Zamfirescu

SEMNE PE MARE

Tu cît ai dat lumii ? Ce am dat eu ?
Şi tace marea părînd liniştită.
Numai copiii grăbesc un răspuns,
Suflet de soare băut şi pătruns,
Vîrstă gonită cu toamna mereu,
Descîntă frunza sub pragul vîntului,
Ne tragi, ne tragi ...şi abia am iubit,
Abia am plătit din tot darul pămîntului
Cîteva semne spre mult nesfîrşit.

Marea ne trece neadormită.


SIGNS ON THE SEA

How much have you given to the world ?
What have I given ?
And the sea is silent seeming quiet.
Only the children rush an answer,
Soul drunk and penetrated by the sea,
Age always driven  with autunm,
The leaf is charming away below the wind,
You draw us, you draw us...and we hardly loved,
We hardly paid from all the earth gift
Some signs to much infinite...

The sea is passing over us tireless.

Ştefan Augustin Doinaş

Gellu Naum : Heraclit

HERACLIT


Muritori nemurind şi muriţi fără moarte
Cei ce dorm sunt actori tuturor ce se-ntîmplă
De-acest logos mereu se despart locuindu-l
Şi străin zi de zi la-ntîlnire le pare
Ce-i aşteaptă nicicînd nu-i ce vor sau visează
Înţelept este doar aşezatul pe margini
Noi intrăm nu intrăm niciodată de două
Ori în valul zglobiu al aceluiaşi fluviu
Că se-acordă adînc discordantul în sine
Armonie-n conflict precum arcul şi lira
În acest univers tuturora acelaşi
Nici de zeu nici de om plăsmuit care este
Dintru veci şi va fi foc de-a pururi în viaţă
Aprinzîndu-se-arzînd mistuit în cadenţă
Împreună sunt punct de plecare şi ţintă
Cînd le poartă un cerc pe-a lui margine dulce
Iată timpul copil ce se joacă cu zaruri
Iar stăpînul de sus cu oracol la Delphi
N-are mască nici grai el ne face doar semne
Şi Sybila atunci în deliruri vorbeşte
Nici plăcere avînd nici podoabe pe limbă
Dar de-ajuns pentr-un veac vocea ei e divină
Dumnezeu noapte zi vară iarnă şi pace
Şi război doar la fel ca şi focul se schimbă
Cînd hrănit rînd pe rînd cu-aromate numit e
După noul parfum ce i-l dă fiecare
În contrarii e pact şi cu muzica naşte
Din adînci osebiri totul vine din luptă.


HERACLITUS

Mortals undying and dead without death
Those who sleep are players of all is going
From this logos they always tear apart living it
And every day strange seems it to them
What expects them never is what they want or dream
Wise is only the sat on the edges
We enter never enter twice
In the sprightly wave of the same river
That the discordant tunes deeply in itself
Harmony in conflict as the bow and the lyre
In this universe to everyone the same
Neither by God or by man forged that exist
From eternity and will be fire forever alive
Lighting-burning rhythmically consumed
Together they are the starting point and the target
When a circle carries them sweetly on its edge
Here the child time playing with dice
And the master up with oracle at Delphi
He has no mask or voice he gives us only signs
And then Sybil speaks in delirium
Neither pleasure nor ornaments having
But enough for a century her voice is divine
God night day summer winter and peace
And war as the fire he changes
When fed turn by turn with spices is named
After the new fragrance that everyone gives to him
The contraries are reconciled and as the music is born
From deep differences all is coming from struggle.

Maria Banuş

A VENIT DOCTORUL

A venit doctorul timp şi mi-a luat sînge.
Sunt uşoară, buretoasă, muribundă, convalescentă.
Binecuvîntez lumina, pipăi copacii,
scoarţa lor delicios de aspră,
adulmec aerul cu miros de buşteni,
de lemn putregăit, de pămînt umed.
Sunt fericită că fiii, nepoţii şi strănepoţii
au renunţat la mesajul meu ultim,
la profeţia mea gîngăvită.
Mi-au făcut un semn amabil, cu mîna,
şi au plecat. N-au timp, sunt ocupaţi.
Şi eu am treabă. Sunt ocupată
cu după amiaza asta de toamnă-alburie,
cu acest ochi de lumină-n pădure,
prin care trec,
c-un alai de furnici,
c-un clopot de capră,
c-un miros de frunză
îmbibată de ploaie.


HE HAS COME THE DOCTOR

He has come the doctor time and has taken blood from me.
I am light, spongeous, dying, recovering.
I bless the light, touch the trees,
their deliciously rough bark,
sniff the air smelling of logs,
of rotten wood, of moist earth.
I am happy that my children, my grandchildren, my grand grandchildren
dropped my last message,
my stuttering prophecy.
They made me a friendly sign, with their hand,
and left me. They have no time, they are busy.
I also have work to do. I'm busy
with this afternoon of whitish autumn,
with this eye of light in the woods,
through which I am passing
with a procession of ants,
with a bell of goat,
with a scent of leaf
soaked with rain.

Valeriu Butulescu

DRAGOSTEA FLORILOR

Şi înălţimea
e dureroasă depărtare

o pană frîntă
preface zborul
în presupunere

în dragostea florilor
vîntul hotărăşte.


THE LOVE OF THE FLOWERS

Also the height
is painful distance

a broken feather
turns the flight
into assumption

in the love of the flowers
the wind decides.

Marin Sorescu

UN ACOPERIŞ

Infinitul e mult mai mare
Decît ne închipuim,
N-o să putem niciodată
Să-l umplem cu sufletul nostru.

Toate aspiraţiile se preling în haos
Ca sîngele din colţul gurii,
Se pierd în gol,
Pămîntul e tot mai rar
De vise noaptea.

Trebuie poate un acoperiş
În jurul acestui butoi spart
La o distanţă descoperită prin tratative,
Care să reţină speranţele,
Fericirea, gîndurile mari.

Lovite de tabla falsului cer,
Acestea se vor întoarce spre noi,
Ne vor ajunge din urmă cînd vom fi trişti,
Înfăşuraţi de ele vom trece :
Coşari ai unui soare temporar.


A ROOF

The infinite is greater
Than we imagin,
Never we shall be able
To fill it with our soul.

All the aspirations are trickling into chaos
As the blood in the corner of our mouth,
Are losing in the void,
The earth is more and more scarce
Of dreams at night.

May have a roof
Around this broken barrel,
At a distance found by negotiations,
To retain the hopes,
the happiness, the great thoughts.

Struck by the fake sheet,
They will return to us,
Will catch us up when we are sad,
Wrapped by them we shall pass :
Sweepers of a temporary sun.

Ana Blandiana

 


BĂTRÎNI, SIHAŞTRII

Îmbătrîniţi sihaştri în păduri,
Blana de lup li s-a lipit de trup,
Părul le ţese ochii,
Le astupă urechile
Şi-n bărbile-ncîlcite albinele-şi fac stup.
Ei nu-şi aduc aminte de ce-au venit aici
Şi nu mai ştiu de mult cuvîntul
Pe care trebuiau să-l strige lumii.
Din cînd în cînd, în chip de vultur,
Li se trimite semn de voia cerească,
Dar bătrînii se joacă
Împletind în penele păsării flori
Şi Dumnezeu mîniat nu-nţelege
Că ei au uitat să urască.


OLD, THE HERMITS

Old, the hermits in the woods,
The wolf fur sticked to their body,
The hair weaves their eyes,
Stops  their ears
And in their ruffled beards the bees make their hive.
They do not remember why they came here
And do not know for a long time the word
That they had to shout to the world.
From time to time, in the shape of an eagle
Is sent to them a sign of the heavenly will,
But the old play weaving flowers in the feathers of the bird
And angry God doesn't understand
That they have forgotten to hate.

Ion Pillat

ELEGIE ÎN FAŢA MĂRII

În faţa mării iată-mă, în faţa
Desăvîrşirii cerului pe ape
Fără sfîrşit...Dezgrăniţarea iat-o,
Şi sufletul cu aripa de spumă
Pe valuri vii, vestind vuirea verde-a
Furtunilor, sub norul de cerneală,
Venind din zări. În faţa mării stau ca
Un stîlp de lut. Pe tălpi purtînd ţărîna
Ogorului, pe frunte praful holdei,
În sînge neamul morţilor ducîndu-l,
Aici, pe ţărmul vechi de unde-ncepe
Sămînţa vîntului pe brazda apei,
Şi jocul norilor, şi zbor de stoluri
În unghi deschis cu vremea şi cu visul.
Ce-mi poate-aicea secera, şi sapa,
Şi plugul tras de opintirea vitei ?
Aici ce-mi folosesc grîu şi secară ?
Stau şi privesc, ajuns la căpătîiul
Pămîntului din mine. Singur, fără
Moştenitor ca să-mi adune sarea
Durerii de pe apele amare.
Stau şi socot, înfipt cu rădăcina
Piciorului în huma grea, cu frunza
Mea slobodă pe vînturi. Pescăruşii
Furtunilor se duc ţipînd. Stau stîncă
În murmur lung de valuri prăbuşite
Şi tot ascult, pe ţărmul cel din urmă,
La glasul morţii şi la glasul mării.


ELEGY IN FRONT OF THE SEA

In front of the sea here I am, in front
Of the completion of the sky on the endless 
Waters... Here the boundlessness ,
And the soul with its wing of foam
On the living waves, announcing the green roaring
Of the storms, under the cloud of ink
Coming from the horizon. In front of the sea I stand like
A pillar of clay. On my soles wearing the dust
Of the field, on my forehead the dust of the wheat,
In my blood the descent of the dead bringing,
Here on the old shore where it starts
The seed of the wind on the furrow of the water
And the play of the clouds and the flight of the flocks
In open angle with the time and the dream.
What can the sickle and the hoe do here,
And the plow drawn by the heaving of the cattle ?
Of what use the wheat and rye are here ?
I stand and I watch, come at the end
Of the earth of inside. Alone, without
A heir to gather the salt
Of my sorrows from the bitter waters,
I stand and count, with my root
Of my foot in the heavy soil, with my leaf
Free in the winds. The seagulls
Of the storms go away screaming. I stand like a rock
In the long murmur of the crashed waves
And I listen, on the last shore
At the voice of the death and of the sea.

Grigore Vieru

AH, TOT MAI LINIŞTIT MI-E VERBUL

Ah, tot mai liniştit mi-e verbul
Şi dragostea şi a mea viaţă.
Ca floarea pomului pe apă
Îmi curge somnul lin pe faţă.
Arată-mi-se-n vis un cîntec,
Îl cînt cum cîntă numai dorul :
"Ia-mi lacrima, dar ochii lasă-mi,
Ia apa, dar să-mi laşi izvorul. "
" Eşti trist, te pregăteşti de iarnă ? "
Iubita parcă mă întreabă,
Iar eu, senin, răspundu-i parcă :
" Mă pregătesc de flori şi iarbă. "


AH, MORE AND MORE QUIET IT IS MY VERB

Ah, more and more quiet is my verb
And also my love and my life.
As the flower of the tree on water
The sleep is gently flowing on my face.
To me it is showing in my dream a song,
I'm singing it as my yearning sings :
" Take my tear, but leave me my eyes,
Take the water, but leave me the spring."
" Are you sad, are you preparing for winter ? "
My love seems to ask me,
And I, serenely, answer her :
" I am preparing for grass and flowers. "

Lucian Blaga

BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI

Bucură-te, floarea mărului, bucură-te !
Uite în preajmă-ţi pulberi de aur
ca un nor în aer !
Ţîşnesc firele ca dintr-un caier
de pretutindeni şi de nicăieri ! Nici o făptură
nu-ntreabă. Polenul căzut în potire
ca un jar îl îndură
toate florile, în dulci suferinţi
peste măsură
şi peste fire.
Bucură-te, floare ca ghiocul,
şi dumireşte-te !
Nu trebuie fiecare
să ştim cine-aduce şi-mprăştie focul.
Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu eşti floare,
şi dacă-ntrebi, nu pot să tac
şi să mă strîng în cingătoare.
Cine-l aduce, caldul, cutremurul ? Iată,
acesta e Vîntul, nimeni altul. E vîntul
nevăzutul voievod
fără trup, fără mîini,
al acestor săptămîni.
Bucură-te, floarea mărului,
şi nu te speria de rod !


ANNUNCIATION FOR THE APPLE FLOWER

Be happy, flower of apple, be happy !
Look around you golden dusts
like a cloud in the air !
Threads spring out as from a bundle
from everywhere and from nowhere ! No creature
ask. The pollen fallen into the calyxes
they endure as a fire
all the flowers, in sweet sufferings
beyond limit
and beyond nature.
Be happy, flower like a cowry
and clear up !
Each of us have not to
know who brings and spreads the fire.
But, see,an archagel I am, and you are a flower,
and if you ask, I can't keep quiet
and draw me in my belt.
Who brings, the warm, the thrill ? Here,
this is the Wind, no one else. It's the wind
the unseen prince
without body, without hands,
of these weeks.
Be happy, flower of apple,
and don't be afraid of fruit !

Gellu Naum

POETUL-COPIL


Ar trebui să ştim din capul locului că el mai locuieşte sub cerul nesfîrşit înfăţişînd rigoarea unor limite deloc neînsemnate


şi de asemenea să ni-l înfăţişăm cu baioneta sfredelindu-i pieptul şi purtînd pe umeri materia fundamentală a durerii


sau să-l privim pe calea cea închisă cum îl conduc orbitele umplute cu tenebre şi cum adună laolaltă respingeri hotărîte şi risipiri de oase tari şi de fragile simţăminte


el care trece aproape nebăgat în seamă pe la porţi şi scoate la iveală sărăcia tristă a rădăcinilor uitate


fără să dea de bănuit că ar fi totuşi trandafirul care aleargă prin grădină



THE POET-CHILD

We should know from the very beginning that he's still leaving under the endless sky representing the rigor of some limits at all unimportant

and we also should represent him with the bayonet boring through his chest and wearing on his shoulders the fundamental matter of pain

or watch him on the closed way as the orbits filled with darkness lead him and gathering together resolute rejections and wastings of hard bones and fragile feelings

he who goes almost unnoticed at the gates and reveals the sad poverty of the forgotten roots

without being yet suspected that he would be the rose running around the garden

Mihu Dragomir

PLOAIE

Ploaie, buruiană deasă,
vrea pămînt de cer să ţeasă,
şi pe vechi şi-atîtea căi
ploaia şterge paşii tăi...

Pe unde-am iubit odată
creşte buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai ştim nici noi de noi,

şi ca ploaie, şi ca vînt,
ne tot pierdem în pămînt...


RAIN

Rain , thick weed,
wants to weave earth to sky,
and on old and many ways
it is wipping your steps...

Where I have loved once
now the drunk weed grows,
your hair extinguishes in the rain,
we don't knows us anymore,

as the rain, as the wind,
we are losing in the earth...

Constanţa Buzea

liman

departe departe
pe unde vor fi cavaleri
senini pe cai negri

tu cauţi liman
străin într-o stranie stare
inelul meu pal

fantomă rotundă
falanga se rupe
în aer rămîne

tu cauţi un timp
pe care eu nu pot să-l nasc
deşi sunt cu tine

trufia se clatină-n scări
argintul vorbeşte
o limbă a mării

pierdut înţeles
al morţilor duble călare
din gînd

degeaba fac larmă lăstunii
intrăm în ţinutul de piatră
profund ca-ntr-un text.


haven

far away far away
where the knights would be
serene on black horses

you are looking for haven
stranger in a strange state
my pale ring

round ghost
the phalax is broking
in the air remains

you are looking for a time
that I can't give birth to
although I am with you

the arrogance is staggering in the footboards
the silver is talking
a language of the sea

lost meaning
of the double deaths on horseback
in the thought

in vain the martins make noise
we enter the land of stone
deeply as if in a text

Ştefan Augustin Doinaş

CLOWNUL

Pe-un ascuţiş de sabie dansează,
spre hazul vostru agresiv, pe urmă
în ropotul de-aplauze - ca pe cioburi -
ale fiinţei voastre rîzătoare.

Destul ! Destul ! Duceţi-vă acasă,
voi, care credeţi că umblaţi de-o parte
sau alta a tăişului, al  căror
obraz grotesc el şi l-a scos cu scîrbă,
ca să se-ncline-adînc în faţa voastră !...

Culcaţi-vă pe partea pălmuită.


THE CLOWN

On the edge of a sword he's dancing
to your aggressive amusement, then
in the burst of applauses - as on broken glass -
of your laughing being.

Enough ! Enough ! Go home,
you, who believe that walk on one side
or another of the cutting edge, whose
grotesque face he took off with disgust,
to bow deeply in front of you !...

Sleep on your slapped cheek.

Marin Sorescu

 


SUS

Veveriţele
Sărind de pe o picătură pe alta
Urcă prin ploaie pînă la coroana
Norului întunecos.

Aşa aş vrea
Pe gîndurile mele
Să urc pînă sus de tot,
Unde e posibilă liniştea,
Pentru că viaţa şi moartea s-ar întîmpla
Mai jos de mine,
Ca ploaia sub nor.


UP

The squirrels
Jumping from one drop to another
Climb  up to the crown
Of the dark cloud.

So I would like
On my thoughts
To climb to the top,
Where the peace is possible,
Because life and death would occur
Below me
As the rain under the cloud.