Ion Pillat

SAADI

Cădea-n Şiraz o seară de safir,
Urcau cipreşi, havuzuri, minarete...
Columbe albe se lăsau încete.
Saadi ţinea în mîini un trandafir.
Plutea rotind, poemul: un erete -
Petală de petală, fir cu fir,
Al rozei har şi al luminii mir
Înaripau un vers pe îndelete.
Sus, pe Şiraz, ardea un cer de aur...
Dar la hotar, pe stepe de pîrjol
Tătari veneau cu mugete de taur.
Pe cînd într-o grădină, tainic sol,
Păzind pe lume singurul tezaur,
Saadi privea o floare şi un stol.



SAADI

Calava in Shiraz una sera di zaffiro,
S'alzavano cipressi, fontane, minareti...
Colombe bianche scendevan lentamente.
Saadi teneva in mano una rosa.
Si librava girando, il poema: un'astore -
Petalo con petalo, stelo a stelo,
La grazia della rosa, il miraggio della luce
Davano ali pian piano ad un verso.
Lassu in Shiraz, ardeva un cielo d'oro...
Ma ai confini, nella bruciata steppa
I tartari arrivavano con muggiti di toro.
Mentre che in un giardino, misterioso messo,
Per custodir il solo tesoro al mondo,
Saadi guardavo un fiore e uno stormo.



SAADI

It was falling in Shiraz an evening of sapphire,
Cypresses,fountains, minarets were rising...
White doves were slowly moving down.
Saadi was keeping a rose in his hand.
Was soaring turning round the poem: a hawk -
Petal by petal, stalk by stalk,
The grace of the rose, the chrism of the light
Were giving wings slowly to a line.
Up in Shiraz, was burning a golden sky...
But at the bounds, in the scorched steppe
The Tartars were coming with bull lows.
Meantime in a garden, mysterious herald,
Guarding the only treasure n the world,
Saadi was watching a flower and a flight.