ACEŞTIA DOI
Toţi oamenii sînt vrednici de iubire.
Dar cel ce,coborînd pe malul mării,
încearcă să-mpletească o frînghie
din fire de nisip, ca - aruncînd-o
de gîtul lunii care-abia răsare
din valuri - să se-nalţe în văzduh;
şi cel ce,aplecat pe-un rîu de aur,
îşi trece toată viaţa modelîndu-l
pe forma vîntului fără figură,
spre-a da acestei lumi monedă nouă:
- aceştia doi, în primul rînd, au dreptul
de-a locui în cortul umbrei mele.
Cînd eu lipsesc,să ştiţi: ei sînt acasă...
QUESTI DUE
Tutta la gente e degna di esser amata.
Ma quello che, scendendo sulla riva del mare,
tenta d'intrecciare una corda
di granelli di sabbia, perche - gettandola
al collo della luna che appena spunta
dalle onde - si alzasse nell'aria;
e quello che, piegato sopra un fiume d'oro,
trascorre la sua vita modellandolo
alla forma del vento senza viso,
per dare a questo mondo una nuova faccia:
- questi due, innanzitutto, hanno il diritto
di abitare nella tenda della mia ombra.
Quand io manco, sapete: essi sono a casa...
THESE TWO
All the people is worth of love.
But that who, descending on the shore,
tries to knit a rope
of grains of sand, in order to - throwing it
to the neck of the moon that is just rising
from the waves - rise in the air;
and that who, bent over a golden river,
spends its life moulding it
in the shape of the faceless wind,
to give a new face to this world:
these two, above all, have the right
to inhabit the tent of my shadow...
When I am absent, know: they are at home...
COLINDE, COLINDE
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcînd rămurelele;
Căci noaptea de azi-i
Cînd scînteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-a Mîntuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
CANTI, CANTI
Canti, canti!
C'e il tempo dei canti,
Perche il ghiaccio si stende
Come gli specchi
E tremano gli abeti
Muovendo i fraschetti;
Perche questa e la notte
Quando le stelle scintillano.
Si rallegrano i bambini,
I bambini e le fanciulle,
Per amor di Maria
Pettinano i loro capelli,
Per amor di Maria
E del Redentore
Brilla una stella
Al viaggiatore.
CAROLS, CAROLS
Carols, carols!
It's time for carols,
For the ice is spreading
Like mirrors
And the fir-trees are trembling
Moving their little branches;
For this is the night
When the stars are sparkling.
Children are happy,
Children and girls,
For the sake of Mary
They comb their hair,
For the sake of Mary
And for the sake of Saviour
Are shining in the sky
A star to the traveller.
DEFINIŢIA MELANCOLIEI INEFABILE
Ciudaţi copaci mai suntem,
ne legănăm de dor
între un pas şi altul,
spre pasul care pleacă,
spre pasul care vine,
şi nici pe loc nu vrem
să stăm cum stau copacii,
ciudaţi copaci mai suntem.
LA DEFINIZIONE DELLA MALINCONIA INEFFABILE
Strani alberi siamo,
ci culliamo per la nostalgia
tra un passo e altro,
verso il passo che se ne va,
verso il passo che viene,
e non vogliamo stare fermi
come stanno gli alberi,
strani alberi siamo.
THE DEFINITION OF THE INEFFABLE MELANCHOLY
Strange trees we are,
we swing for yearning
between a step and another,
towards the step that goes
towards the step that comes,
and we do not want to stay still
as the trees do,
strange trees we are.
NAUSICAA
O, ce dor îmi e de Nausicaa.
De nimeni nu mi-e atît de dor
Ca de această fiică de rege pe care
În amurg
Am văzut-o spălînd rufele la ţărmul mării.
Toate cîte au fost, toate cîte s-au povestit
De s-a dus vestea în lume,
Sîngerosul război, marea cu furtunile ei
Atîtea aspre încercări, îndelungata rătăcire
Le-aş lua iarăşi de la început
Şi corabia sfărîmată, şi naufragiul
Dacă pe ţărmul unde m-ar azvîrli valurile
Aş putea să o mai văd o dată pe Nausicaa.
NAUSICAA
Ahime, quanto mi manca Nausicaa.
Nessuno mi manca
Come questa figlia di re che
Nel tramonto
Ho vista lavando il bucato sulla riva del mare.
Tutto che e stato, tutto che e stato raccontato
Che la notizia e diffusa per il mondo,
La sanguinosa guerra, il mare con le sue tempeste
Tante difficili prove, il lungo errare
Prenderei tutto da capo
E la nave rotta, e il naufragio
Se sulla riva dove mi buttasero le onde
Potrei vedere ancora una volta Nausicaa.
NAUSICAA
Oh, how much I miss Nausicaa.
No one I miss
As this king daughter who
In the sunset
I have seen washing the linen on the sea shore.
All that happened, all that were told
So that the rumour was spreading in the world,
The bloody war, the sea with its storms
So many tests, the long wandering
I should take all from the beginning
And the broken ship, and the shipwreck
If on the shore where the waves would throw me
I could see Nausicaa once again.
TIMPUL ÎN NETIMP SE VA ÎNTOARCE
Pămîntul, lacrima cerului,
din lacrima luminii te-a zămislit
- Zeiţă cu pasul greşit -
în ceasul şi ziua şi locul nedefinit
cînd noi, din umbră, în umbra ta ne-am ivit!
Duh de iubire şi nestatornicie
profeţind pentru cine era menit să ştie,
pentru cine se-mpreuna cu Sine
şi-avea voie să aibă împărtăşire
din soarta noastră, legaţi întru aceeaşi zidire,
că prin pierderea Calului
Timpul în Netimp se va întoarce.
IL TEMPO TORNERA IN NON TEMPO
La Terra, la lacrima del cielo,
dalla lacrima della luce ti ha generato
- Dea dal passo ingiusto -
nell'ora e il giorno e il posto indeciso
quando noi, dall'ombra, nella tuo ombra siamo apparsi!
Spirito d'amore e di versatilita
predicendo per quello che e predestinato di sapere,
per quello che si confonde con Se
ed era permesso di condividere
la nostra sorte, allacciati nella stessa creazione,
che per causa della perdita del Cavallo
il Tempo tornera into Non Tempo.
THE TIME WILL RETURN INTO NON TIME
The Earth, the drop tear of heaven,
from the tear of the light has conceived you
- Godess with unfair step -
in the hour in the day in the undecided place
when us, from the shadow, in your shadow have appeared!
Spirit of love and fickleness
predicting for that who is meant to know,
for that who is melted with Himself
and was allowed to share
our destiny, bound in the same creation,
that because of the lost of the Horse
the Time will return into Non Time...
VISCOL
Pentru coamele negre, uraganul
caută capete. Uraganul de iarnă
iubeşte, ca mine, ochii tăi negri.
Stinge luminile toate
pe rînd, cîte una -
lira de fosfor a trupului tău
s-o sărut acordînd-o cu tonul
de noapte al uraganului,
tonul de alb şi negru,
cu care afară, în noapte,
iarna îngînă minunile nudului tău.
Fără lumini, fără lună -
uraganul pe geamuri gravează
cu aripa stema iubirii de noapte;
uraganul dezlănţuie rituri erotice.
Stins, totul stins -
fără lumini, fără lună -
lira de fosfor a trupului tău
mi-e de ajuns.
BUFERA DI NEVE
Sopra le cime nere, l'uragano
cerca delle teste. L'uragano d'inverno
ama, come me, i tuoi occhi neri.
Spegnie tutte le luci
una per una -
la libbra di fosforo del tuo corpo
bacciarla acordandola col tono
di notte dell'uragano,
il tono bianco nero,
con quale fuori, nella notte,
l'inverno imita le meraviglie del tuo nudo.
Senza luci, senza luna -
l'uragano intaglia sui vetri
con la sua ala la stemma dell'amore notturno;
l'uragano scatena riti d'amore.
Spento, tutto spento -
senza luci, senza luna -
la libbra di fosforo del tuo corpo
e abbastanza per me.
SNOW STORM
Over the black peaks, the hurricane
looks for heads. The winter hurricane
loves, like me, your black eyes.
Put out all the lights
one by one -
the phosphorus lyre of your body
to kiss and tune with the night tone
of the hurricane,
the black and white tone,
with which, out, in the night,
the winter imitates the wonders of your nude.
Without the lights, without the moon -
the hurricane engraves on the windows
the crown of the nocturnal love;
the hurricane unchains rites of love.
Extingushed, all extinguished -
without the lights, without the moon -
the phosphorus lyre of your body
it's enough for me.
IANUS
Un cer adoarme.
Altul, pe sub noi,
Mai limpede se urcă-n dimineaţă;
A stelelor cenuşă în convoi
Şi-o scutură, schimbîndu-se la faţă.
Vezi semnul?
Din durerile de ieri
O bucurie nouă se-mplineşte
Precum ades, prin valuri de tăceri,
Din umbra mea, obrazul tău zîmbeşte.
IANUS
Un cielo s'addormenta.
L'altro, al di sotto,
Piu chiaro si alza nel mattino;
Il cenere delle stelle
Cambiando faccia, scuote.
Vedi il segno?
Dai dolori d'una volta
Una nuova gioia spunta
Come spesso, fra silenzi,
Nella mia ombra, sorride il tuo viso.
JANUS
A sky is falling asleep.
Another, below,
More clear is rising in the morning;
The ashes of the star
Changing its face, is shaking.
Do you see the sign?
From the sorrows of once
A new joy is rising
As often, among silences,
From my shadow, your face is smiling.
STREAŞINĂ
Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt,
voi curge peste voi ca o spumoasă veste
şi vă voi dărui cîte-o trăsură
cu şase cai, şi-n paranteze suple,
înalte, aproape transparente,
vă voi adăposti,
ca pe o scumpă taină volatilă...
O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei
nepoţi, nerude, neduşmani,
mai repede, vă rog, şi nu uitaţi
că pururea vă-ndemn, cu tulburare,
din toată inima, în latineşte,
să creşteţi cît mai mari
şi să zburdaţi în voie,
cu şase cai
şi cît vedeţi cu ochii,
în paranteze-nalte, de argint
şi cît pe-aci de transparente.
GRONDA
Passate! ci dice Quello dal Particolare,
scorrero sopra di voi come una spumosa notizia
e vi regalero una carrozza
con sei cavalli, e fra sottili parantesi,
alte, quasi trasparenti,
vi riparero,
come se fosti un caro mistero volatile...
O, passate, passate presto, i miei cari
nepoti, non parenti, non nemici,
piu presto, prego, e non dimenticate
che sempre vi esorto, con turbamento,
col tutto mio cuore, in latino,
di crescere sempre piu grandi
e saltellerare ad agio,
con sei cavalli
e ovunque,
fra parantesi alte, d'argento
e quasi trasparenti.
EAVES
Pass away!tells us That of Detail,
I shall flow over you like foamy news
and I shall give you a charriot
with six horses, and between supple parenthesis,
high, almost clear,
I shall shelter you,
as you were a precious volatile mystery...
O, pass, pass quickly, my dear
grandsons, non relatives, non enemies,
more quickly, please, and do not forget
that I have always urged you, with excitement,
with all my heart, in latin,
to grow more and more
and jump free,
with six horses
and everywhere,
between high parenthesis, of silver
and almost clear.
mă întunec
mă despart
mă întunec de tine
prin acest plîns îngîndurat
citeşte
închide-mi ochii
oglindă a mea tu
nici un cuvînt nu umple durerea
de a te fi atins
taina de a te fi salvat
undeva în trecut
undeva în trecut e un ţărm
o întindere un
fluviu de piatră
iartă-mă de pe acum
de sare spală-mă
nimeni nu tace nimeni nu spune
nimeni nu poate
nu-mi pare rău că am trecut
mi oscuro
mi separo
mi oscuro da te
attraverso questo pensieroso pianto
leggi
chiudi i miei occhi
specchio mio tu
nessuna parola non empie il dolore
di averti raggiunto
il segreto di averti salvato
una volta nel passato
la nel passato c'e una riva
uno spazio un
fiume di pietra
perdonami adesso
lavami del sale
nessuno tace nessuno parla
nessuno puo
non sono triste per esser passata
I'm getting dark
I part
I'm getting dark from you
by means of this thoughtful crying
read
close my eyes
mirror of mine you
no word fills the pain
of having you reached
the secret of having you saved
somewhere in the past
somewhere in the past
there is a shore
a space a
river of stone
forgive me now
wash me of salt
no one is silent no one speaks
no one can
I don't feel sorry that I have passed away
ŞARPELE
Am întîlnit un şarpe împodobit splendid,
În verdea lui armură cu stropi de-azur şi soare.
Se odihnea cuminte la margini de ogoare
Şi-n pielea lui tot cerul se răsfrîngea candid.
Părea că e acolo un giuvaier de vis,
Să-l iei ca din tezaur să ţi-l înfigi la piept.
Am ridicat călcîiul. El m-a privit lin, drept,
C-o grea făgăduinţă în ochiul lui deştept:
Ştiui că e păcatul...şi nu l-am mai ucis!
IL SERPENTE
Ho trovato un serpente splendidamente adornato,
Nella sua verde armatura dipinta d'azzurro e di sole.
Stava riposando tranquillo al ciglio dei campi
E nella sua pelle tutto il cielo si riflettava sereno.
Sembrava che sia un gioiello di sogno,
Prenderlo dal tesoro e metterlo nel petto.
Alzai il mio calcagno. Esso mi guardo in faccia
Con una gran promesa nei suoi astuti occhi:
Sappi che sia il peccato...e non lo ammazzai!
THE SNAKE
I have found a splendidly adorned snake,
In its green armor painted with azure and sun.
It was resting peaceful at the edge of the fields
And on its skin the sky serenely was reflecting.
It seemed to be a jewel of dream,
To take from the treasure and put it on the chest.
I lifted my heel. It looked me in my face
With a great promise in its clever eyes:
I knew that it was the sin...and I didn't kill it anymore!
GÎNDURILE UNUI MORT
De mînă-aş prinde timpul ca să-i pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pămînt?
Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri
şi din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu, inimă, eşti liniştită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi răsfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineaţă
şi-o suferinţă veche în orişice amurg?
O zi?
Sau poate veacuri?
Un stînjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sîni de lapte îmi apasă lutul.
Să pot
eu mi-aş întinde mîna şi le-aş strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar
pămîntul poate nu mai are flori.
Gîndul meu şi veşnicia seamănă
ca nişte gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?
Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă şi ea
de sute şi de mii de ani?
Să fie paşii mici şi guralivi ai ei,
sau poate pe pămînt e toamnă
şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?
I PENSIERI DI UN MORTO
Per la mano prenderei il tempo per toccare
il suo polso raro dei momenti.
Che cosa succedera adesso sulla terra?
Si scorrono le stesse stelle sulla sua fronte in stormi
e dalle mie arnie
volano ancora sciami verso il bosco?
Tu, cuore, sei tranquilla adesso!
Molto tempo e passato
da quando mi riflettevi nel mio basso petto
un nuovo sole ogni mattina
e un vecchio dolore ogni tramonto?
Un giorno?
Oppure dei secoli?
Soltanto a un po' di terra sopra di me splende la luce .
Fiori con seni di latte premono il mio luto.
Se potessi
io tenderei la mano e li coglierei in un mazzo
per portarli giu da me,
ma
forse la terra non ha piu dei fiori.
Il mio pensiero e l'eternita somigliano
come gemelli.
Qual mondo si affaticasse oggi nelle onde del giorno?
Spesso un sordo chiasso mi fa sussultar.
Che siano i passi svelti della mia donna,
o forse anche lei e morta
da cento o mille anni ormai?
Che siano i piccoli e rumorosi passi suoi,
o forse sulla terra c'e l'autunno
e qualche frutto maturo cade mostoso, pesante,
sulla mia tomba,
staccato da un albero che e cresciuto di me stesso?
THE THOUGHTS OF A DEAD
I would catch the time by hand for touching
its scarce pulse of moments.
What is coming about now on earth?
Do they flow the same stars over its forehead in flocks
and from my beehives
do they fly again bee sworms towards the woods?
You, heart, are quiet now!
Has a very long time passed
since you were reflecting in my short chest
a new sun every morning
and an old suffering every sunset?
A day?
Or maybe cenuries?
A little up over me there is the light
Milk-breasted flowers press my loam.
If I could
I should hold my hand and gather them in a bunch
to bring them down to me,
but
maybe the earth has not flowers anymore.
My thought and the eternity resemble
like twins.
What a world would struggle now in the waves of the day?
Often a dull noise makes me throbing.
Would they be the lively steps of my woman
or is she also dead
for centuries now?
Would they be the little and noisy steps of her,
or on the earth has come the autumn
and some fruits are falling juicy, heavy,
on my grave,
torn down from a tree growing from myself?
SFÎRŞIT DE TOAMNĂ
Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge,
Nu mai visa zadarnic: e prea tîrziu acum.
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sînge
Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge.
Cu faţa ei asemenei iubirii ce-a trecut,
Pe tîmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfîntă-i zugrăvită de-un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blîndă pare
Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut.
FINE DELL'AUTUNNO
Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere.
Non piu sognare in vano: fa troppo tardi adesso.
Non vedi che triste autunno? Con grandi macchie di sangue
Si sprecano le foglie in volo nella strada.
Nella foresta di carbone si libra il fumo dell'inverno -
Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere.
Col suo viso simil al passato amore,
Sulla tempia del Văratic, dai tempi leggendari,
Una santa e dipinta da uno sconosciuto.
La misteriosa icona che fascino stranoha!
Silenzioso il tempo la cancella, ma sempre gentil pare
Col suo viso simil al passato amore.
END OF AUTUMN
Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry.
Don't dream in vain: it's too late now.
Don't you see what a sad autumn? With big stains of blood
The leaves are wasting flying on the road.
In the coal forest the smoke of winter is soaring -
Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry.
With her face resembling the past love,
On the templet of Văratic, since legendary times,
A saint is painted by a stranger.
What a strange charm has the misterious con!
Silent the time erases it, but more gentle seems
With her face resembling the past love.
TRISTIA
Să fiu captivul tău de veci,
să-mi joci albastrele sonore lanţuri,
încercuită Mare de-un destin
cîntînd în el sfîrşitul şi-nceputul.
Oaspe sortit grădinii de nisip
abia ivind plăpînde anemone,
legat de zodii mii de mii cu gîndul
şi priponit de pas prin şterse urme.
O, dincolo de praguri şi cuvînt,
prin rugă smuls edictelor avare,
ca un suspin să trec din lumi în lumi,
pe un şirag de amintiri stelare.
TRISTIA
Per esser sempre il tuo prigioniero,
muovi le mie catene azzurre,
Mare circondato da un destino
trovando in esso il fine e 'l principio.
Ospite destinato al giardino di sabbia
a stento spuntando deboli anemoni,
allacciato a mille zodiachi col mio pensiero
fissato al passo da cancellate tracce.
O, oltre le soglie e oltre le parole
per preghiera salvato da avari editti,
come un sospiro voglio passar da mondo a mondo,
su una fila di ricordi astrali.
TRISTIA
Let me be forever your prisoner,
let you move my sonorous blue chains,
Sea surrounded by a destiny
finding in it the end and the beginning.
A guest destined to the garden of sand
hardly rising frail wind flowers,
bound to thousand zodiacs with my thought,
bound to the stap by wiped traces.
O, beyond the thresholds and beyond the words,
by prayer saved from the greedy edicts,
let me be a sigh passing from world to world,
on a necklace of astral memories.
