ACEŞTIA DOI Toţi oamenii sînt vrednici de iubire. Dar cel ce,coborînd pe malul mării, încearcă să-mpletească o frînghie din fire de nisip, ca - aruncînd-o de gîtul lunii care-abia răsare din valuri - să se-nalţe în văzduh; şi cel ce,aplecat pe-un rîu de aur, îşi trece toată viaţa modelîndu-l pe forma vîntului fără figură, spre-a da acestei lumi monedă nouă: - aceştia doi, în primul rînd, au dreptul de-a locui în cortul umbrei mele. Cînd eu lipsesc,să ştiţi: ei sînt acasă... QUESTI DUE Tutta la gente e degna di esser amata. Ma quello che, scendendo sulla riva del mare, tenta d'intrecciare una corda di granelli di sabbia, perche - gettandola al collo della luna che appena spunta dalle onde - si alzasse nell'aria; e quello che, piegato sopra un fiume d'oro, trascorre la sua vita modellandolo alla forma del vento senza viso, per dare a questo mondo una nuova faccia: - questi due, innanzitutto, hanno il diritto di abitare nella tenda della mia ombra. Quand io manco, sapete: essi sono a casa... THESE TWO All the people is worth of love. But that who, descending on the shore, tries to knit a rope of grains of sand, in order to - throwing it to the neck of the moon that is just rising from the waves - rise in the air; and that who, bent over a golden river, spends its life moulding it in the shape of the faceless wind, to give a new face to this world: these two, above all, have the right to inhabit the tent of my shadow... When I am absent, know: they are at home...
COLINDE, COLINDE Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii Mişcînd rămurelele; Căci noaptea de azi-i Cînd scînteie stelele. Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele, De dragul Mariei Şi-a Mîntuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului. CANTI, CANTI Canti, canti! C'e il tempo dei canti, Perche il ghiaccio si stende Come gli specchi E tremano gli abeti Muovendo i fraschetti; Perche questa e la notte Quando le stelle scintillano. Si rallegrano i bambini, I bambini e le fanciulle, Per amor di Maria Pettinano i loro capelli, Per amor di Maria E del Redentore Brilla una stella Al viaggiatore. CAROLS, CAROLS Carols, carols! It's time for carols, For the ice is spreading Like mirrors And the fir-trees are trembling Moving their little branches; For this is the night When the stars are sparkling. Children are happy, Children and girls, For the sake of Mary They comb their hair, For the sake of Mary And for the sake of Saviour Are shining in the sky A star to the traveller.
DEFINIŢIA MELANCOLIEI INEFABILE Ciudaţi copaci mai suntem, ne legănăm de dor între un pas şi altul, spre pasul care pleacă, spre pasul care vine, şi nici pe loc nu vrem să stăm cum stau copacii, ciudaţi copaci mai suntem. LA DEFINIZIONE DELLA MALINCONIA INEFFABILE Strani alberi siamo, ci culliamo per la nostalgia tra un passo e altro, verso il passo che se ne va, verso il passo che viene, e non vogliamo stare fermi come stanno gli alberi, strani alberi siamo. THE DEFINITION OF THE INEFFABLE MELANCHOLY Strange trees we are, we swing for yearning between a step and another, towards the step that goes towards the step that comes, and we do not want to stay still as the trees do, strange trees we are.
NAUSICAA O, ce dor îmi e de Nausicaa. De nimeni nu mi-e atît de dor Ca de această fiică de rege pe care În amurg Am văzut-o spălînd rufele la ţărmul mării. Toate cîte au fost, toate cîte s-au povestit De s-a dus vestea în lume, Sîngerosul război, marea cu furtunile ei Atîtea aspre încercări, îndelungata rătăcire Le-aş lua iarăşi de la început Şi corabia sfărîmată, şi naufragiul Dacă pe ţărmul unde m-ar azvîrli valurile Aş putea să o mai văd o dată pe Nausicaa. NAUSICAA Ahime, quanto mi manca Nausicaa. Nessuno mi manca Come questa figlia di re che Nel tramonto Ho vista lavando il bucato sulla riva del mare. Tutto che e stato, tutto che e stato raccontato Che la notizia e diffusa per il mondo, La sanguinosa guerra, il mare con le sue tempeste Tante difficili prove, il lungo errare Prenderei tutto da capo E la nave rotta, e il naufragio Se sulla riva dove mi buttasero le onde Potrei vedere ancora una volta Nausicaa. NAUSICAA Oh, how much I miss Nausicaa. No one I miss As this king daughter who In the sunset I have seen washing the linen on the sea shore. All that happened, all that were told So that the rumour was spreading in the world, The bloody war, the sea with its storms So many tests, the long wandering I should take all from the beginning And the broken ship, and the shipwreck If on the shore where the waves would throw me I could see Nausicaa once again.
TIMPUL ÎN NETIMP SE VA ÎNTOARCE Pămîntul, lacrima cerului, din lacrima luminii te-a zămislit - Zeiţă cu pasul greşit - în ceasul şi ziua şi locul nedefinit cînd noi, din umbră, în umbra ta ne-am ivit! Duh de iubire şi nestatornicie profeţind pentru cine era menit să ştie, pentru cine se-mpreuna cu Sine şi-avea voie să aibă împărtăşire din soarta noastră, legaţi întru aceeaşi zidire, că prin pierderea Calului Timpul în Netimp se va întoarce. IL TEMPO TORNERA IN NON TEMPO La Terra, la lacrima del cielo, dalla lacrima della luce ti ha generato - Dea dal passo ingiusto - nell'ora e il giorno e il posto indeciso quando noi, dall'ombra, nella tuo ombra siamo apparsi! Spirito d'amore e di versatilita predicendo per quello che e predestinato di sapere, per quello che si confonde con Se ed era permesso di condividere la nostra sorte, allacciati nella stessa creazione, che per causa della perdita del Cavallo il Tempo tornera into Non Tempo. THE TIME WILL RETURN INTO NON TIME The Earth, the drop tear of heaven, from the tear of the light has conceived you - Godess with unfair step - in the hour in the day in the undecided place when us, from the shadow, in your shadow have appeared! Spirit of love and fickleness predicting for that who is meant to know, for that who is melted with Himself and was allowed to share our destiny, bound in the same creation, that because of the lost of the Horse the Time will return into Non Time...
VISCOL Pentru coamele negre, uraganul caută capete. Uraganul de iarnă iubeşte, ca mine, ochii tăi negri. Stinge luminile toate pe rînd, cîte una - lira de fosfor a trupului tău s-o sărut acordînd-o cu tonul de noapte al uraganului, tonul de alb şi negru, cu care afară, în noapte, iarna îngînă minunile nudului tău. Fără lumini, fără lună - uraganul pe geamuri gravează cu aripa stema iubirii de noapte; uraganul dezlănţuie rituri erotice. Stins, totul stins - fără lumini, fără lună - lira de fosfor a trupului tău mi-e de ajuns. BUFERA DI NEVE Sopra le cime nere, l'uragano cerca delle teste. L'uragano d'inverno ama, come me, i tuoi occhi neri. Spegnie tutte le luci una per una - la libbra di fosforo del tuo corpo bacciarla acordandola col tono di notte dell'uragano, il tono bianco nero, con quale fuori, nella notte, l'inverno imita le meraviglie del tuo nudo. Senza luci, senza luna - l'uragano intaglia sui vetri con la sua ala la stemma dell'amore notturno; l'uragano scatena riti d'amore. Spento, tutto spento - senza luci, senza luna - la libbra di fosforo del tuo corpo e abbastanza per me. SNOW STORM Over the black peaks, the hurricane looks for heads. The winter hurricane loves, like me, your black eyes. Put out all the lights one by one - the phosphorus lyre of your body to kiss and tune with the night tone of the hurricane, the black and white tone, with which, out, in the night, the winter imitates the wonders of your nude. Without the lights, without the moon - the hurricane engraves on the windows the crown of the nocturnal love; the hurricane unchains rites of love. Extingushed, all extinguished - without the lights, without the moon - the phosphorus lyre of your body it's enough for me.
IANUS Un cer adoarme. Altul, pe sub noi, Mai limpede se urcă-n dimineaţă; A stelelor cenuşă în convoi Şi-o scutură, schimbîndu-se la faţă. Vezi semnul? Din durerile de ieri O bucurie nouă se-mplineşte Precum ades, prin valuri de tăceri, Din umbra mea, obrazul tău zîmbeşte. IANUS Un cielo s'addormenta. L'altro, al di sotto, Piu chiaro si alza nel mattino; Il cenere delle stelle Cambiando faccia, scuote. Vedi il segno? Dai dolori d'una volta Una nuova gioia spunta Come spesso, fra silenzi, Nella mia ombra, sorride il tuo viso. JANUS A sky is falling asleep. Another, below, More clear is rising in the morning; The ashes of the star Changing its face, is shaking. Do you see the sign? From the sorrows of once A new joy is rising As often, among silences, From my shadow, your face is smiling.
STREAŞINĂ Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt, voi curge peste voi ca o spumoasă veste şi vă voi dărui cîte-o trăsură cu şase cai, şi-n paranteze suple, înalte, aproape transparente, vă voi adăposti, ca pe o scumpă taină volatilă... O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei nepoţi, nerude, neduşmani, mai repede, vă rog, şi nu uitaţi că pururea vă-ndemn, cu tulburare, din toată inima, în latineşte, să creşteţi cît mai mari şi să zburdaţi în voie, cu şase cai şi cît vedeţi cu ochii, în paranteze-nalte, de argint şi cît pe-aci de transparente. GRONDA Passate! ci dice Quello dal Particolare, scorrero sopra di voi come una spumosa notizia e vi regalero una carrozza con sei cavalli, e fra sottili parantesi, alte, quasi trasparenti, vi riparero, come se fosti un caro mistero volatile... O, passate, passate presto, i miei cari nepoti, non parenti, non nemici, piu presto, prego, e non dimenticate che sempre vi esorto, con turbamento, col tutto mio cuore, in latino, di crescere sempre piu grandi e saltellerare ad agio, con sei cavalli e ovunque, fra parantesi alte, d'argento e quasi trasparenti. EAVES Pass away!tells us That of Detail, I shall flow over you like foamy news and I shall give you a charriot with six horses, and between supple parenthesis, high, almost clear, I shall shelter you, as you were a precious volatile mystery... O, pass, pass quickly, my dear grandsons, non relatives, non enemies, more quickly, please, and do not forget that I have always urged you, with excitement, with all my heart, in latin, to grow more and more and jump free, with six horses and everywhere, between high parenthesis, of silver and almost clear.
mă întunec mă despart mă întunec de tine prin acest plîns îngîndurat citeşte închide-mi ochii oglindă a mea tu nici un cuvînt nu umple durerea de a te fi atins taina de a te fi salvat undeva în trecut undeva în trecut e un ţărm o întindere un fluviu de piatră iartă-mă de pe acum de sare spală-mă nimeni nu tace nimeni nu spune nimeni nu poate nu-mi pare rău că am trecut mi oscuro mi separo mi oscuro da te attraverso questo pensieroso pianto leggi chiudi i miei occhi specchio mio tu nessuna parola non empie il dolore di averti raggiunto il segreto di averti salvato una volta nel passato la nel passato c'e una riva uno spazio un fiume di pietra perdonami adesso lavami del sale nessuno tace nessuno parla nessuno puo non sono triste per esser passata I'm getting dark I part I'm getting dark from you by means of this thoughtful crying read close my eyes mirror of mine you no word fills the pain of having you reached the secret of having you saved somewhere in the past somewhere in the past there is a shore a space a river of stone forgive me now wash me of salt no one is silent no one speaks no one can I don't feel sorry that I have passed away
ŞARPELE Am întîlnit un şarpe împodobit splendid, În verdea lui armură cu stropi de-azur şi soare. Se odihnea cuminte la margini de ogoare Şi-n pielea lui tot cerul se răsfrîngea candid. Părea că e acolo un giuvaier de vis, Să-l iei ca din tezaur să ţi-l înfigi la piept. Am ridicat călcîiul. El m-a privit lin, drept, C-o grea făgăduinţă în ochiul lui deştept: Ştiui că e păcatul...şi nu l-am mai ucis! IL SERPENTE Ho trovato un serpente splendidamente adornato, Nella sua verde armatura dipinta d'azzurro e di sole. Stava riposando tranquillo al ciglio dei campi E nella sua pelle tutto il cielo si riflettava sereno. Sembrava che sia un gioiello di sogno, Prenderlo dal tesoro e metterlo nel petto. Alzai il mio calcagno. Esso mi guardo in faccia Con una gran promesa nei suoi astuti occhi: Sappi che sia il peccato...e non lo ammazzai! THE SNAKE I have found a splendidly adorned snake, In its green armor painted with azure and sun. It was resting peaceful at the edge of the fields And on its skin the sky serenely was reflecting. It seemed to be a jewel of dream, To take from the treasure and put it on the chest. I lifted my heel. It looked me in my face With a great promise in its clever eyes: I knew that it was the sin...and I didn't kill it anymore!
GÎNDURILE UNUI MORT De mînă-aş prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acuma pe pămînt? Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri şi din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre păduri? Tu, inimă, eşti liniştită-acum! Mult a trecut de cînd îmi răsfrîngeai în pieptul scund un soare nou în fiecare dimineaţă şi-o suferinţă veche în orişice amurg? O zi? Sau poate veacuri? Un stînjen doar deasupra mea-i lumina. Flori cu sîni de lapte îmi apasă lutul. Să pot eu mi-aş întinde mîna şi le-aş strînge-ntr-un mănunchi să le cobor la mine, dar pămîntul poate nu mai are flori. Gîndul meu şi veşnicia seamănă ca nişte gemeni. Ce lume se va zbate azi în valurile zilei? Ades un zgomot surd mă face să tresar. Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele, sau e moartă şi ea de sute şi de mii de ani? Să fie paşii mici şi guralivi ai ei, sau poate pe pămînt e toamnă şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele pe mormînt desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine? I PENSIERI DI UN MORTO Per la mano prenderei il tempo per toccare il suo polso raro dei momenti. Che cosa succedera adesso sulla terra? Si scorrono le stesse stelle sulla sua fronte in stormi e dalle mie arnie volano ancora sciami verso il bosco? Tu, cuore, sei tranquilla adesso! Molto tempo e passato da quando mi riflettevi nel mio basso petto un nuovo sole ogni mattina e un vecchio dolore ogni tramonto? Un giorno? Oppure dei secoli? Soltanto a un po' di terra sopra di me splende la luce . Fiori con seni di latte premono il mio luto. Se potessi io tenderei la mano e li coglierei in un mazzo per portarli giu da me, ma forse la terra non ha piu dei fiori. Il mio pensiero e l'eternita somigliano come gemelli. Qual mondo si affaticasse oggi nelle onde del giorno? Spesso un sordo chiasso mi fa sussultar. Che siano i passi svelti della mia donna, o forse anche lei e morta da cento o mille anni ormai? Che siano i piccoli e rumorosi passi suoi, o forse sulla terra c'e l'autunno e qualche frutto maturo cade mostoso, pesante, sulla mia tomba, staccato da un albero che e cresciuto di me stesso? THE THOUGHTS OF A DEAD I would catch the time by hand for touching its scarce pulse of moments. What is coming about now on earth? Do they flow the same stars over its forehead in flocks and from my beehives do they fly again bee sworms towards the woods? You, heart, are quiet now! Has a very long time passed since you were reflecting in my short chest a new sun every morning and an old suffering every sunset? A day? Or maybe cenuries? A little up over me there is the light Milk-breasted flowers press my loam. If I could I should hold my hand and gather them in a bunch to bring them down to me, but maybe the earth has not flowers anymore. My thought and the eternity resemble like twins. What a world would struggle now in the waves of the day? Often a dull noise makes me throbing. Would they be the lively steps of my woman or is she also dead for centuries now? Would they be the little and noisy steps of her, or on the earth has come the autumn and some fruits are falling juicy, heavy, on my grave, torn down from a tree growing from myself?
SFÎRŞIT DE TOAMNĂ Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge, Nu mai visa zadarnic: e prea tîrziu acum. Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sînge Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum. Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum - Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge. Cu faţa ei asemenei iubirii ce-a trecut, Pe tîmpla din Văratic, din vremuri legendare, O sfîntă-i zugrăvită de-un necunoscut. Icoana tăinuită ce farmec straniu are! Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blîndă pare Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut. FINE DELL'AUTUNNO Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere. Non piu sognare in vano: fa troppo tardi adesso. Non vedi che triste autunno? Con grandi macchie di sangue Si sprecano le foglie in volo nella strada. Nella foresta di carbone si libra il fumo dell'inverno - Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere. Col suo viso simil al passato amore, Sulla tempia del Văratic, dai tempi leggendari, Una santa e dipinta da uno sconosciuto. La misteriosa icona che fascino stranoha! Silenzioso il tempo la cancella, ma sempre gentil pare Col suo viso simil al passato amore. END OF AUTUMN Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry. Don't dream in vain: it's too late now. Don't you see what a sad autumn? With big stains of blood The leaves are wasting flying on the road. In the coal forest the smoke of winter is soaring - Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry. With her face resembling the past love, On the templet of Văratic, since legendary times, A saint is painted by a stranger. What a strange charm has the misterious con! Silent the time erases it, but more gentle seems With her face resembling the past love.
TRISTIA Să fiu captivul tău de veci, să-mi joci albastrele sonore lanţuri, încercuită Mare de-un destin cîntînd în el sfîrşitul şi-nceputul. Oaspe sortit grădinii de nisip abia ivind plăpînde anemone, legat de zodii mii de mii cu gîndul şi priponit de pas prin şterse urme. O, dincolo de praguri şi cuvînt, prin rugă smuls edictelor avare, ca un suspin să trec din lumi în lumi, pe un şirag de amintiri stelare. TRISTIA Per esser sempre il tuo prigioniero, muovi le mie catene azzurre, Mare circondato da un destino trovando in esso il fine e 'l principio. Ospite destinato al giardino di sabbia a stento spuntando deboli anemoni, allacciato a mille zodiachi col mio pensiero fissato al passo da cancellate tracce. O, oltre le soglie e oltre le parole per preghiera salvato da avari editti, come un sospiro voglio passar da mondo a mondo, su una fila di ricordi astrali. TRISTIA Let me be forever your prisoner, let you move my sonorous blue chains, Sea surrounded by a destiny finding in it the end and the beginning. A guest destined to the garden of sand hardly rising frail wind flowers, bound to thousand zodiacs with my thought, bound to the stap by wiped traces. O, beyond the thresholds and beyond the words, by prayer saved from the greedy edicts, let me be a sigh passing from world to world, on a necklace of astral memories.
