Vasile Voiculescu

ŞARPELE

Am întîlnit un şarpe împodobit splendid,
În verdea lui armură cu stropi de-azur şi soare.
Se odihnea cuminte la margini de ogoare
Şi-n pielea lui tot cerul se răsfrîngea candid.

Părea că e acolo un giuvaier de vis,
Să-l iei ca din tezaur să ţi-l înfigi la piept.
Am ridicat călcîiul. El m-a privit lin, drept,
C-o grea făgăduinţă în ochiul lui deştept:

Ştiui că e păcatul...şi nu l-am mai ucis!



IL SERPENTE

Ho trovato un serpente splendidamente adornato,
Nella sua verde armatura dipinta  d'azzurro e di sole.
Stava riposando tranquillo al ciglio dei campi
E nella sua pelle tutto il cielo si riflettava sereno.

Sembrava che sia un gioiello di sogno,
Prenderlo dal tesoro e metterlo nel petto.
Alzai il mio calcagno. Esso mi guardo in faccia
Con una gran promesa nei suoi astuti occhi:

Sappi che sia il peccato...e non lo ammazzai!



THE SNAKE

I have found a splendidly adorned snake,
In its green armor painted with azure and sun.
It was resting peaceful at the edge of the fields
And on its skin the sky serenely was reflecting.

It seemed to be a  jewel of dream,
To take from the treasure and put it on the chest.
I lifted my heel. It looked me in my face
With a great promise in its clever eyes:

I knew that it was the sin...and I didn't kill it anymore!