05.03.2012
Ştefan Augustin Doinaş
CU GURI CARE MUŞCĂ
Cu guri care muşcă rostim jurămîntul de
dragoste. Ştii tu, iubito, din cine muşcăm ?
Sărutarea-i o clipă, dar arde o sută
de ani între buzele noastre.
De n-ar fi aşa, oare-am plânge-ntâplări care
nu s-au născut, ne-ar sufla o bătaie de vânt ?
Savurat, ca un miez fără fruct, viitorul
e doar o aducere-aminte.
Şi tot ce visăm despre ziua de mâine-i o
hartă-n cenuşă : semnale, speranţe, câmpii
rezumate, aşa cum apar când hârtia
surprinsă de foc se zgârceşte.
Demult am muşcat din ce vine, dobânzile
clipei sunt, vai ! cheltuite-nzecit. Şi trăim
în cadavre de ore ; când zicem " iubire ",
recolta din spic e culeasă...
Dar ce inocentă-i această risipă a
timpului!...Noi - fără noi ; ce urmează demult
a-nceput ; în secundele noastre, o altă
pereche-şi devoră eonii.
WITH MOUTHS THAT BITE
With mouthes that bites we say the love
oath. Do yuo know, love, whom we bite from ?
The kiss is a moment, but burns one hundred
years on our lips.
If it wouldn't so, should we regret events which
weren't born, would a breath of wind blown us up ?
Tasted, like a fruitless core, the future
is only a memory.
And all we dream about the tomorrow day is a
map in the ashes : signals, hopes, fields
reduced, as they appear when the paper
covered by fire ripples.
Long ago we bit from what is to come, the moment
is , oh me ! spent ten times. And we live
in the dead body of the hours ; when we say " love "
the crop in the ear is gathered.
But how inocent is this squandering of
time !...We - without us ; what fallows long time ago
begane ; in our seconds, another
couple devours its eons.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.