UN DOR FĂRĂ SAŢIU De un dor fără saţiu-s învins şi nu ştiu ce sete mă arde. Parcă mereu, din adînc, un ochi răpitor de Himeră ar vrea să mă prade. Şi pururi n-am pace, nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii, nici timpii de aur, nici anii-lumină, izvoare sub lună, ori dornică ciută, nimic nu mă stinge, nimic nu m-alină şi parc-aş visa o planetă pierdută. E atîta nepace în sufletul meu, bătut de alean şi de umbre cuprins... Un dor fără saţiu m-a-nvins, şi nu ştiu ce sete mă arde mereu. AN INSAZIABLE DESIRE By an insaziable desire I am won and I don't know what thirst are burning me. As always, from the deep a rapacious eye of a chimera would want to rob me. And I have no peace, neither the magic go-come of the star in the spaces, nor the golden times, or light years, springs under the moon, or longing deer, nothing estinguishes my thirst, nothing comforts me, and I dream of a lost planet. It's so restlessness in my soul beaten by sorrow and covered by shadows... An insaziable desire has won me and I don't know what thirst burns always me.
NOPŢILE Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi, totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna, îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu, totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte, hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi, totdeauna ca în prima noapte a lumii şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii, totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună, totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă, totdeauna despărţirile, totdeauna dragostea ameninţată de alţii şi de noi înşine, totdeauna sub acest soare negru care ne luminează, când se ating, mâinile, totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre vor ajunge la capătul dragostei noastre şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii, dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte. Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt, ea, care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă, şi totuşi dacă va muri vreodată dragostea noastră, va muri nu din pricina nopţii ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult. THE NIGHTS The nights, when I remember of us again, always in the dark and always threatened, embraced under the guillotine always, always obssesed by the time and by the night, hounted by shadows that we recognize to be us, always like in the first night of the world and always talking about the end of our love, always remembering the sea and the sun and always on this black sand of the night without knowing if tomorrow we shall be toghether anymore, always waiting the edge of the guillotine to fall, always the separations, always the love threatened by the others and by us, always under this black sun that is lighting, when they touch, our hends, always being afraid that our hands will come to the end of our love and always dreaming to love each other without knowing if we are the first or the last people in the world, if the world start or ends with us. Always the love in the shadow, like Rembrandt's wise, it that doesn't need wisdom, but hope, and yet, if our love will die sometime, it won't die because of the night, but because we ourselves threatened it too much.
Mai aruncaţi nişte vreascuri În soare, Am auzit c-o să se stingă Peste câteva miliarde De ani. Şi dacă nu mai sunt vreascuri, Aruncaţi în soare Câmpiile care ar fi putut foarte bine Să fie păduri, Munţii, luna şi cerul Care nici nu ştim sigur dacă nu sunt Păduri. În orice caz, Mai aruncaţi ceva în el, Nişte vreascuri, Nişte vieţi. Că, uite, a şi început să pâlpâie Pe feţele noastre, Făcându-le frumoase şi urâte, Făcându-le noapte şi zi, Făcându-le anotimpuri şi ani.
THE SACRED FIRE
Throw some woods In the sun, I heard it will extinguish After some milliards Of years. And if aren't woods anymore Throw in the sun The plains that Would have been forests, The mountains, the moon and the sky That we don't know certainly if they aren't Forests. Anyway, Throw something in it, Some woods, Some lifes. Look, it just begins to flare On our faces, Making them beautiful and ugly, Making them night and day, Making them seasons and years.
ÎN PĂDURE Primăvara-n pădure văzui Cum trecea Dumnezeu cu cetele lui, şi-aprindea în fiecare mugur un fir de lumină, ca un safir. Plecarea sevelor murmurătoare şi-ntâlnirea lor cu puterea din soare ; într-o dimineaţă, după zăpadă, fiecare frunză-ncepea să vadă. Apoi orice lucru părea plin de rouă şi sărutat de stea, în noaptea care ne ţinea ca pe toate plantele neînflorite, neclătinate.
IN THE WOOD In the spring in the wood I saw how God was passing with his suite, and was putting in every bud a line of light, like a sapphire. The depart of the whispering saps and their meeting with the strength of the sun; one morning, after the snow, every leaf begane to see. Then every thing seemed full of dew and kissed by a star, in the night that kept us as all the plants, unflowered, unmoved.
CU GURI CARE MUŞCĂ Cu guri care muşcă rostim jurămîntul de dragoste. Ştii tu, iubito, din cine muşcăm ? Sărutarea-i o clipă, dar arde o sută de ani între buzele noastre. De n-ar fi aşa, oare-am plânge-ntâplări care nu s-au născut, ne-ar sufla o bătaie de vânt ? Savurat, ca un miez fără fruct, viitorul e doar o aducere-aminte. Şi tot ce visăm despre ziua de mâine-i o hartă-n cenuşă : semnale, speranţe, câmpii rezumate, aşa cum apar când hârtia surprinsă de foc se zgârceşte. Demult am muşcat din ce vine, dobânzile clipei sunt, vai ! cheltuite-nzecit. Şi trăim în cadavre de ore ; când zicem " iubire ", recolta din spic e culeasă... Dar ce inocentă-i această risipă a timpului!...Noi - fără noi ; ce urmează demult a-nceput ; în secundele noastre, o altă pereche-şi devoră eonii. WITH MOUTHS THAT BITE With mouthes that bites we say the love oath. Do yuo know, love, whom we bite from ? The kiss is a moment, but burns one hundred years on our lips.
If it wouldn't so, should we regret events which weren't born, would a breath of wind blown us up ? Tasted, like a fruitless core, the future is only a memory.
And all we dream about the tomorrow day is a map in the ashes : signals, hopes, fields reduced, as they appear when the paper covered by fire ripples.
Long ago we bit from what is to come, the moment is , oh me ! spent ten times. And we live in the dead body of the hours ; when we say " love " the crop in the ear is gathered.
But how inocent is this squandering of time !...We - without us ; what fallows long time ago begane ; in our seconds, another couple devours its eons.
Şi totul se-ntîmplă dupa tipic. Trec podul, las un bănuţ de aramă în mîna vameşului înaripat şi el începe să-mi scotocească bagajul. - Ce-ai acolo în sac ? - Cartea cu poze. - Ce poze ?...Ai părul cărunt.
Şi mă priveşte cu suspiciune.
Mi se face teribil de frig.
O amintire, o bufniţă vine în zbor de pe pămînt, îmi descuie cu ghearele pieptul, de dincolo de pod licăreşte camera de gazare.
Bînguiesc : - Nu e ce crezi, eu am voie, pot sa fiu copil oricît vreau, să mă scald în amurg, în văgăuni albastre de nu-mă-uita...
Ce sarcastic îngerul mă măsoară !
Ce-o să se aleagă de mine, din albumul cu poze ? Il strîng mai tare la piept, tremur scăldată-n sudoare, şi stau aşa şi aştept pe muchea treziei. DREAM WITH ANGEL And all is typically happening. I cross the bridge, leave a copper penny in the hand of the winged guardian and he begins to rummage my bag. - What have you got there in the bag ? - The book of pictures. - What pictures ?... You have gray hair. And he suspiciously looks at me. I get terribly cold. A memory, an owl comes flying from the earth, unlocks my chest with its claws, beyond the bridge the gas chamber is flashing. I am stammering: - It's not what you think, I am allowed, I can be a child every time I want, swim in the dusk, in the blue hollows of forget-me-not... How sarcastically the angel looks at me ! What will happen with me, with the book of pictures ? I hold it harder at my brest, I am trembling bathed in sweat and I sit and wait on the edge of awakening.
