PUSTNICUL
Stă ţeapăn
În buza peşterii
Şi ascultă căderea de pietre.
Atins de copita stelei
Sau de pana vîntului,
Sau poate doar din nevoia de echilibru,
Se prăvale cîte un bolovan
Rar, o data pe an.
Pusnicul, cu mîna dibace,
Leagă căderile una de alta,
Făcand o bură continuă
De piatră,
Afară din timp.
Uneori îl apucă spaima
Ascultînd huruitul pietrei
Dornice de adînc :
De nu s-ar termina muntele,
Înainte de-a apuca
Să-l gîndesc tot !
THE HERMIT
He stand up
In front of the cave
And listen to the fall of the stones.
Touched by the hoof of the star
Or by the feather of the wind,
Or, perhaps, from the need of equilibrium,
A stone falls
Rarely, once a year.
The hermit, with skilled hand,
Ties the falls one to another,
Making a continuous drizzle
Of stone,
Beyond the time.
Sometimes he is caught by the fear
Listening at the roaring of the stone,
Longing after the depth :
If the mountain wouldn't end
Before I should think it all !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.