Marin Sorescu

PUSTNICUL

Stă ţeapăn
În buza peşterii
Şi ascultă căderea de pietre.
Atins de copita stelei
Sau de pana vîntului,
Sau poate doar din nevoia de echilibru,
Se prăvale cîte un bolovan
Rar, o data pe an.
Pusnicul, cu mîna dibace, 
Leagă căderile una de alta,
Făcand o bură continuă
De piatră,
Afară din timp.
Uneori îl apucă spaima
Ascultînd huruitul pietrei
Dornice de adînc :
De nu s-ar termina muntele,
Înainte de-a apuca
Să-l gîndesc tot !



THE HERMIT

He stand up
In front of the cave
And listen to the fall of the stones.
Touched by the hoof of the star
Or by the feather of the wind,
Or, perhaps, from the need of equilibrium,
A stone falls
Rarely, once a year.
The hermit, with skilled hand,
Ties the falls one to another,
Making a continuous drizzle
Of stone,
Beyond the time.
Sometimes he is caught by the fear
Listening at the roaring of the stone,
Longing after the depth :
If the mountain wouldn't end
Before I should think it all !

Ioan Stratan

PSALM REAL

Nu te pierde, nu te pierde-n răscruce
Acela e drumul - care cînd vine - se duce
Drumule care vii dinspre noi
Şi ne duci înspre noi
Unic şi tuturor
Isus de apoi
De lumea cealaltă răstignit,
Atîrnînd
Cum atîrna trupul nostru
muritorul,
de gînd.


REAL PSALM

Don't lose you, don't lose you in the crossing
Those is the road - that when it comes - it goes away
Road that come from us
And lead to us
Unique and for all
Jesus of last
Crucified on the other world,
Hanging
As our body
The mortal,
Hangs on thought.

Ion Caraion

SOMN

Frunză,
frunză,
te suflă vîntul,
te bate ploaia ;
trează doar pentr-o clipă
dintr-un somn lung -
pici,
putrezeşti...
Toate lucrurile cad
în oboseli şi poveşti.


SLEEP

Leaf,
leaf,
the wind blows you,
the rain lashes you ;
awake only for a moment
from a long sleep -
you fall,
you rot.
All the things decay
in tiredness and fairy-tales.

Lucian Blaga

 PSALM

Iubind - ne-ncredinţăm ca suntem. Cînd iubim,

oricît de-adîncă noapte-ar fi,

suntem în zi,

suntem în tine, Elohim.

Sub lumile de aur ale serii

Tu vezi-ne - cutreierînd livezile.

Umblăm prin marea săptămînă

gînd cu gînd si mînă-n mînă.

Şi cum am vrea să Te slăvim

pentru iubirea ce ne-o-ngădui, Elohim!

Dar numai rană a tăcerii

e cuvîntul ce-l rostim.

PSALM

Loving we assure ourselves that we are. When we love,

we are in the day,

we are inside You,Elohim,

whatever the night would be deep.

Under the golden worlds of the evening,

you see us wandering in the orchard.

We walk through the great week,

thought by thought and hand by hand.

And how we wish to glorify you

for the love you allow us, Elohim !

But the ward we pronounce

is the a wound of silence.

Nichita Stănescu

ÎMBRĂŢIŞARE

Cînd ne-am zărit, aerul dintre noi

şi-a aruncat dintr-o dată

imaginea copacilor, indiferenţi si goi,

pe care o lasase să-l străbată.

Oh, ne-am zvîrlit, strigîndu-ne pe nume,

unul spre celălalt, şi-atat de iute,

ca timpul se turti între piepturile noastre,

şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe

aşa cum ţin trupul copilăriei , în trecut,

cu morţile-i nerepetate.

Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

EMBRACEMENT
 

When we saw us, the air between us

suddenly threw

the image of the trees, indifferent and bare,

whom they had let gone over.

Oh, we threw one to another,

calling our names, and so quickly,

that the time flattened between our chests,

and the hour, stricken, broke into minutes.

I wished I would hold you in my arms,

as I hold the body of my childhood, in the past,

with its unrepeatable deaths.

And I wished I would embraced you with my ribs.

Constanţa Buzea

apă de uscăciune

miroase-a frunze

duhul tău doarme

fără de corp

se-nfundă sorbul

vremii ascunse

în vinul orb

toamnă-i în vie

cerul coboară

singur te simt

mut sub povară

de poezie

pol de argint

în zale plînse

în rugăciune

prin tine sunt

teamă de apă
de uscăciune
şi de cuvînt

fîn alunecă-n nâ
nesemănare
singur divin

panta ca piatra
taina secată
grauri ca grindina vin



water for dryness 

it is smelling of leaves
your spirit is sleeping
without a body

sinks the whirl
of the hidden time
in the blind wine

it is autumn in the vineyard
the sky is coming down
I feel you lonely

silent under the burden
of poetry
pole of silver

in wept armor
in prayer
through you I am

fear of water
of dryness
of word

hay slip into
unsowing
only divine

slope like stone
the dried mystery
starlings like shower come

Marin Sorescu

MAXIMUM DE DURATĂ

Predaţi lumii

Trăim cu mîinile în sus,

De-asta nu putem face nimic,

Ni-s mîinile prinse de frică, de predare.

Risipiţi lumii -

Moartea o posibilitate de strîngere

A eului,

De golire a spaţiului de el, pentru a face loc altuia.

Ghem, nod, arici.

O răzgîndire a gîndirii, a posibilităţii.

Într-un fel numai moartea

Te face om, te scapă de alţii.

Trăieşti în lume, dar mori în tine,

În eu.

E o victorie aceasta, imensă : a cuceririi tale

De către tine, distrugînd, ca la orice învingere,

Ce-ai cucerit.


MAXIMUM OF TERM 

Surrendered to the world
We live with hands up,
That's why we can not do anything,
Our hands are caught with fear, with surrendering.

Scattered to the world -
Death a possibility of gathering
Of the ego,
Of emptying of the space by itself, for making room for another.
Ball, knot, hedgehog.
A changing of mind of the mind, of the possibility.

Somehow only death
Makes you human, makes you get rid of the others.
You live in the world, but you die within you,
Within your ego.
It's a win this, huge : of your conquest
By yourself, destroying, as any win
What you have conquered.