Ana Blandiana

DUMINICĂ

Crezi că nu ştiu

Că în dosul

Acestui mirific incendiu

Al pădurii căzute în roşu

Nu e decît timpul

Laş care trece

Mascîndu-şi plecarea

Cu spectaculoase şi ipocrite minuni ?

Crezi că nu ştiu

Că gutuile

Nu cad sub regala

Lor greutate,

Ci-nvinse de-omizi

Născute din dragostea

Prevăzătoare

A meschinilor fluturi

Extravaganţi şi nebuni ?

Crezi că nu ştiu

Că victorioasa întoarcere

A lăstunilor

Nu-i decît rezultatul

Alegerii crude

A celor puternici şi răi

Dintre cei slabi şi buni ?

Fii liniştit,

Mi s-a spus

Totul şi nici o iluzie

N-a rămas nealungată,

Învăţătorii şi-au făcut datoria.

Dacă, în după-amiaza

De duminică-a toamnei

Lumea îmi pare perfectă,

Numai eu sunt vinovată,

Numai eu voi plăti luni.


SUNDAY

Do you think I don't know
That behind
This wonderful fire
Of the forest turned in red
It isn't but the cowardly
Time that is passing
Hiding its departure
With spectacular and hypocritical wonders ?
Do you think I don't know
That quinces
Do not fall under their royal
Weight
But won by the caterpillars
Born of the cautious
Love
Of the petty butterflies
Extravagant and foolish ?
Do you think I don't know
That the triumphant return
Of the martins
It isn't but the result
Of the cruelselection
Of the powerful and wicked
Among the weak and good ?
Be quiet,
I was told
Everything and no illusion
Remained unbanished,
Teachers have made their duty.
If in the Sunday afternoon
Of autumn
The world seems to me perfect,
It's only my fault
Only I shall pay it on Monday.