30.09.2011

Ştefan Augustin Doinaş


TRISTAN ŞI IZOLDA

Amanţi-copii, voi - ruguri de zăpadă
aprinse brusc de sucul şarlatan !
Voi, care-n somn, asemeni lui Tristan,
lăsaţi de veghe-ntre dorinţi o spadă -

Ce semn de sus mai aşteptaţi, dovadă
sub steaua morţii cu surîs viclean ?
Urzeala lumii nu-i decît alean
al celor care-au fost sortiţi s-o vadă.

Aşterneţi-vă patul înc-o dată.
E un tipar cu marginea brodată
de lacrimi, de spaimă şi extaz.

Şi nu vă ruşinaţi : sub chipul vostru
ca din pămîntul scormonit de rostru
surîde blînd teribilul obraz.


TRISTAN AND IZOLDA

Lovers-children, you - snow pyres
suddenly lighted up by the charlatan juice !
You, who in sleep, like Tristan,
Leave awake between desires a sword -


What sign from heaven do you still wait for, evidence
under the star of death with sly smile ?
The warp of the world isn't but yearning
of those who were destined to see it.


Once again make your bed.
It's a pattern with edge ebroidered
by tears, by anguish and by ecstasy.


And don't be ashamed : under your face
as from the earth searched by the rostrum
the terrible cheek is gently smiling.

29.09.2011

Ana Blandiana


DUMINICĂ

Crezi că nu ştiu
Că în dosul
Acestui mirific incendiu
Al pădurii căzute în roşu
Nu e decît timpul
Laş care trece
Mascîndu-şi plecarea
Cu spectaculoase şi ipocrite minuni ?
Crezi că nu ştiu
Că gutuile
Nu cad sub regala
Lor greutate,
Ci-nvinse de-omizi
Născute din dragostea
Prevăzătoare
A meschinilor fluturi
Extravaganţi şi nebuni ?
Crezi că nu ştiu
Că victorioasa întoarcere
A lăstunilor
Nu-i decît rezultatul
Alegerii crude
A celor puternici şi răi
Dintre cei slabi şi buni ?
Fii liniştit,
Mi s-a spus
Totul şi nici o iluzie
N-a rămas nealungată,
Învăţătorii şi-au făcut datoria.
Dacă, în după-amiaza
De duminică-a toamnei
Lumea îmi pare perfectă,
Numai eu sunt vinovată,
Numai eu voi plăti luni.


SUNDAY

Do you think I don't know
That behind
This wonderful fire
Of the forest turned in red
It isn't but the cowardly
Time that is passing
Hiding its departure
With spectacular and hypocritical wonders ?
Do you think I don't know
That quinces
Do not fall under their royal
Weight
But won by the caterpillars
Born of the cautious
Love
Of the petty butterflies
Extravagant and foolish ?
Do you think I don't know
That the triumphant return
Of the martins
It isn't but the result
Of the cruelselection
Of the powerful and wicked
Among the weak and good ?
Be quiet,
I was told
Everything and no illusion
Remained unbanished,
Teachers have made their duty.
If in the Sunday afternoon
Of autumn
The world seems to me perfect,
It's only my fault
Only I shall pay it on Monday.

28.09.2011

Marin Sorescu


CALENDAR

Nici un calendar nu-i exact
Mi-a spus înţeleptul cu mîini bătucite,
Care tocmai terminase de rotunjit
Piedra del Sol.

Există între ele diferenţe
De-o miime de secundă,
Ba chiar de-o secundă,
Ba chiar de-o zi !

Cel mai bine se trăieşte
În aceste intervale de timp,
În acel spaţiu al anului
Neluat în seamă.

Încearcă !



CALENDAR 

No calendar is exact
Said to me the wise man with bruised hands,
Who has just finished rounding
Piedra del Sol.

There are differences among them
Of one thousand of a second,
Even of a second,
Even of a day !

It is best to live
In these intervals of time,
In this space of year
Disregarded.

Try !

27.09.2011

A. E. Baconsky


IUBIRILOR NECUNOSCUTE

Iubirilor necunoscute, marea
le risipeşte şi le-alină dorul.
O, gînduri urmărite pe-ntuneric,
gînduri pierdute prin nemîngîiatul
meu labirint, de mult nu vă mai caut...
Ploile-au lins oglinzile, şi-al toamnei
brocart a-nvăluit superbe nuduri
îmbrăţişate-n amintiri şi-n taină.
Şi marea scoate dizolvînd la ţărm
chipuri şi nume...


THE UNKNOWN LOVES

For the unknown loves, the sea
scatters and comforts my yearning.
Oh, thoughts, followed in darkness,
thoughts lost in my uncomforted
maze, no longer I am looking for you...
The rains have licked the mirrors, and the autumn
brocade has wrapped the superb nudes
embraced in secret in my memories .
And the sea is taking out on the shore dissolving them
faces and names...

26.09.2011

Geo Dumitrescu



POEM FINAL

Astăzi, mîine sau poate niciodată
o să-mi arunc ancora la malul cerului...
Ce poate să însemne asta pentru tine, iubito, pentru carnea ta,
dar va fi oare pentru mine dezlegarea misterului ?

Astăzi, mîine, după fiecare sărut,
purtăm pe buze acelaşi semn de întebare ;
în fiecare clipă îţi duc sufletul în palme
şi hoitul important în spinare.

Pentru fiecare primăvară pierdută,
pentru fiecare somn al frunţii,
îmi ciocăneşti cu deget de zaraf în stînga pieptului,
unde mi se bat în capete munţii.

Odată o să-mi ceri mai mult : să-ţi vînd versul,
să te las să-mi asculţi sîngele cum sună,
să te las să-ţi speli mîinile în apele sufletului,
sau cine ştie ce-ai să-mi mai ceri, fecioară nebună...

Astăzi, mîine, sau poate niciodată
îmi voi încheia cu ultimul vers cartea.
Dar n-o să ne putem iubi atîta, draga mea,
e mult prea tîrziu pînă vine moartea !...


FINAL POEM

Today, tomorrow or never
I'll drop the anchor at the shore of heaven...
What could that mean for you, my love, for your flesh,
but for me will it unravel the mystery ?


Today, tomorrow, after each kiss,
we carry on our lips the same question mark ;
every moment I take your soul in my hands
and your important corps on my back.


For each lost spring,
for each sleep of my forehead,
you knock with finger of usurer in my left chest
where my mountains are striking against.


One day you'll ask me more, to sell you my lines,
to let you hear how my blood is sounding,
to let you wash your hands in the waters of my soul,
or who knows what else  you have to ask me, crazy virgin...


Today, tomorrow, or never
I will conclude my book with the last verse.
But we can't love each other so long, my dear,
because it will be too late till death will come...

02.09.2011

Alecu Ivan Ghilia



CE VOR DEVENI TOATE

Toate, da, toate, ce vor deveni
dacă
nu
le vom încălzi cu suflarea noastră ?
Spuneţi-mi de ştiţi
ce se va-ntîmpla cu mine
care
sunt dat afară
din mine
ca un rău platnic
deşi de cînd mă ştiu
am tot fost vămuit şi
pus pe fugă de peste tot
atît de gonit de ici-colo că
n-am avut răgazul să dezleg
misterul morţii
de parcă
pe-al vieţii
l-am dezlegat !
O, Doamne, ce-i nebunia asta !
Poate nu-i nici o nebunie,
de bună seamă, e doar
starea noastră de exasperare,
acest clocot alb, această îngheţare,
furişare,
surpare,
stare normală
cînd suntem gazaţi de viaţă,
protestul minţii în faţa vieţii
tot mai nebune
care nu va încăpea
niciodată în cămaşa de forţă.
Şi-atunci toate
da
toate
ce vor deveni
dacă nu le vom 
încălzi
cu suflarea noastră !
Dacă nu le vom privi !


WHAT WILL  ALL BECOME

All, yes, all, what will all become
if
we shall not
warm them with our breath ?
Tell me if you know
what will happen to me
who
I'm fired
of me
as a bad payer
though since I know me
I have been pinched and
driven out all over
so chased from here to there that
I had no time to untie
the mystery of the death
as though
the mystery of the life
I should had loosed !
Oh, God, what is this madness ?
Perhaps it is no madness,
of course, it is just
our state of exasperation,
this white ebullition, freezing,
stealth,
crumbling,
a normal state
when we are gassed by life,
the protest of the mind in front of the life
more and more crazy
that will never fit
in a straitjacket.
And than all
yes
all
what will become
if we shall not
warm them
with our breath !
I f we shall not look at them !

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...